Cei care se preocupa de problematica religiilor si în special de Cabala regasesc în Perfectiuni care absorb: Cabala si interpretare a lui Moshe Idel o noua viziune asupra modurilor de întelegere a Torei în mistica iudaica. Harold Bloom, în prefata, considera acest volum o împlinire a proiectului anuntat de Idel în 1988 prin Cabala noi perspective. Însa se mai poate adauga faptul ca acest volum se înscrie în demersul preconizat prin Hasidism între extaz si magie [1995, editia romaneasca 2001] si Messianic Mystics [1998], deoarece opera sa este într-o progresiva dezvoltare în timp. Despre acest volum se poate spune ca este unul semnificativ în cercetarea fenomenului mistic iudaic, deoarece trece dincolo de cercetarile efectuate pana la acest moment în domeniu.

Prin cercetarea sa, Idel pune accentul pe “arcanizare”, “arcan” si hermeneutica, pe caracterul dublu al Torei, o data de text care absoarbe lumea si pe Dumnezeu, pe infinitatile interpretarii în Cabala, sau pe ideea ca Tora mentine si contine totul; pe tipuri de arcanizare magice si mistico-magice, studierea Torei, pe analizarea formelor radicale ale hermeneuticii evreiesti, simbolism si alegorie, mutabilitate si adaptare a Torei, pe traditie si transmitere. Toate aceste aspecte sunt tratate si împreuna reflecta suma preocuparilor lui Idel, preocupari de un caracter complex si detaliat de-alungul întregii sale cariere de pana la acest volum. Despre care se spune ca este cea mai importanta carte a sa, si cu siguranta una fundamentala în întelegerea demersului acestui savant.

H. Bloom spune despre lucrarea aceasta ca este o opera avansata, care merge dincolo de studiile consacrate pana acum de Idel Cabalei, iar acest lucru este unul esential. Studiul este unul avansat deoarece propune o noua viziune asupra subiectului. Dupa aproape un deceniu si jumatate de la Cabala noi perspective, avem în acest moment un rezultat al acestui proiect. El vine în consonanta cu cercetarile sale si se cuvin mentionate soliditatea si, în acelasi timp, dinamica ideilor. Ele au fost slefuite si bine repartizate în aceasta opera fundamentala a cercetarii fenomenului cabalistic. Deoarece, în viziunea lui Idel, aspectul principal al culturii evreiesti este cel cumulativ, iar dinamica religiei evreiesti se poate defini atat prin continuitati cat si prin schimbari radicale.

Pe de o parte, avem sintagma “textul care absoarbe lumea”, adica Biblia ebraica, textul canonic. De aici se desprinde abordarea intratextuala (cea care presupune rearanjarea unitatilor lingvistice din textul interpretat) si care intra în abordarea intracorporala ( aceea care exclude introducerea unei terminologii elaborate, si

JSRI • No.9 Winter 2004 p.173

a carei terminologie este straina de textul interpretat). Abordare care se deosebeste de cea extratextuala sau altfel spus intercorporala, deoarece aici Tora este folosita si nu interpretata, de unde reiese o dimensiune interioara a textului canonic. Este analizata si conceptia care presupune Tora drept paradigma, sau modelul creatiei. Iar pe de alta parte, avem sintagma “textul care îl absoarbe pe Dumnezeu”, care confera Bibliei canonice ideea ca Dumnezeu este substratul literelor scrise, loc în care limba ebraica are  o importanta deosebita, deoarece a fost folosita în crearea lumii, i se scoate în evidenta rolul de instrument.

Dar mai avem analizata si sintagma “cartea care contine si mentine totul”, de unde textele canonice evreiesti au pentru Idel calitatea de a fi “absorbante”, deoarece sau extins astfel încat sa poata admite diferite tipologii de influenta asupra proceselor din lume, Dumnezeu sau psihicul uman. Ceea ce dezvolta Idel este ceea ce numeste “hermeneutica radicala”, adica atitudinea agresiva fata de textul interpretat (ceea ce face ca tipul de deconstructie initiat de Derrida sa para o forma moale de radicalism), dar si dizolvarea structurii obisnuite a unui anumit limbaj. Idel considera ca este “radicalism deconstructiv” atunci cand elemente conceptuale straine sunt introduse în campul semantic al textului, de unde apare si “radicalismul semantic”, astfel ca prin întalnirea a doua corpusuri literare diferite îsi face aparitia “hermeneutica intercorporala”, pe cand relatiile intracorporale trimit la intertextualitate.

Metodele de extragere a secretelor din textele canonice sunt cea simbolica, alegorica si cea numerica. Modul simbolic pentru Idel apare în Cabala printr-o dezvoltare mai sistemica care ar explica relatiile dintre modalitatile de a gandi despre divinitate si cele de întelegere a textelor canonice, si actiune religioasa. Datorita prezentei simbolurilor în importante corpusuri literare cabalistice, iar unii cercetatori pentru Idel au dat Cabalei o interpretare “pansimbolica”, mergand pe directia trasata de cercetarea lui Gershom Scholem, astfel ca pentru scoala acestuia nu se poate imagina Cabala fara sublinierea perceperii simbolice a întregii realitati. Idel identifica trei tipuri explicative ale aparitiei simbolurilor în Cabala: atunci cand simbolurile ar exprima întalnirea dintre mistic si divin, apoi, atunci cand este vizat discursul ca parte a unei reactii fata de procese cultural-religioase, sau atunci cand se subliniaza întalnirea dintre cabalist si istorie. Accentul critic al lui Idel cade inevitabil pe alternativa propusa de cercetatorii care presupunea aparitia simbolizarii pe baza sentimentului unei crize în textul canonic, limba sacra sau traditie. Adica simbolizarea ar fi modul în care s-a încercat apararea acelor valori care pareau sa fie periclitate de “insuficienta religioasa”. Dar pentru Idel conceptele vehiculate de cabalisti nu au fost afectate de esenta experientelor istorice, ci de teosofia cabalistica. Iar accentuarea excesiva a simbolismului în viziunea lui Idel nu duce decat la anularea unicitatii si importantei altor curente cabalistice de factura nonsimbolica. Cu toate acestea, simbolizarea a facut parte dintr-o “încercare” de îmbogatire a valorii încarcaturii textelor canonice  decat una de cautare a sensului acelor evenimente istorice care se desfasurau în jurul unui anumit cabalist din

JSRI • No.9 Winter 2004 p.174

perioada respectiva. Este evolutia interna, subliniata de Idel în întreaga sa opera, si conform careia ca proces sistemic, sistemul cabalistic sa se extinda la nivel teosofic sau hermeneutic. Lucrul acesta face ca o teosofie complexa sa ofere un simbolism mai detaliat, iar explicatia amanuntita a poruncilor produce un tip de simboluri cu un grad mai mare de complexitate pentru întelegerea diversitatii actelor implicate în ritual.

Cabala extatica, în schimb, a operat cu modul alegoric, loc în care se observa abordarea intratextuala (de rearanjare a unitatilor lingvistice) si abordarea extratextuala (interpretarea unor parti ale Torei, fara sa fie generat din introducerea unei terminologii cu o conceptualizare straina de Tora). Pentru Idel odata cu cresterea sau extinderea încarcaturii conceptuale dintr-un corpus, sau corpusuri, metodele exegetice au devenit mai excentrice.

Tora în mistica evreiasca are patru forme de mutabilitate: astrologice, escatologice, neoplatonice si combinatorii. Iar Idel subliniaza faptul ca “actul interpretarii” a fost o re-întalnire, sau chiar re-întalniri, cu lumea literara absorbita anterior de catre mistic, si care la maturitate a abordat-o din unghiuri diferite si radicale.

Astfel ca “traditia” care include transmiterea de informatii conceptuale, precise si tehnice, apare în analiza lui Idel, ca un factor mediator între începutul studierii Bibliei si momentul ulterior al interpretarii. Iar trecerea care se produce la sfarsitul secolului al XIII-lea de la transmiterea conceptuala la cea tehnica, experientiala si exegetica, implica o schimbare în natura Cabalei. Idel o considera o trecere de la abordarea “particularista” la una “universalista”.

În hasidism accentul a fost pus pe “oralitate”, comunitatea hasidica este una textuala, se arata ca o îndepartare de conceptiile cabalistice teosofice generale, spre predici si omilii. Exegeza psihologica a cartilor canonice, a conceptelor teosofic-teurgice, este pentru Idel una dintre cele mai originale dintre contributiile hasidice la hermeneutica mistica evreiasca.

Impactul combinatiilor de litere, asupra misticii evreiesti, pe de o parte, si asupra personalitatilor din gandirea europeana, pe de alta parte, este pentru Idel o evidentiere a acelui contact pe care l-a avut infiltrarea materialului cabalistic în profunzimile gandirii moderne despre limbaj si text.

Perfectiuni care absorb: Cabala si interpretare este lucrarea prin care se încearca un tip de abordare care sa cuprinda atat “antecedentele evreiesti” cat si categoriile care apartineau cercurilor intelectuale învecinate, iar acest lucru este ridicat la un nivel mult mai înalt fata de abordarile anterioare, si aduce un plus de cunoastere acestui univers fascinant care a fost dezvoltat în timp si spatiu de întalnirile interculturale din Europa.

JSRI • No.9 Winter 2004 p.175

JSRI • No. 9/Winter 2004