Sistem si Revelatie este consacrata gandirii lui Franz Rosenzweig si în special cartii sale fundamentale, Steaua Izbavirii (Der Stern der Erlösung) aparuta în anul 1921. Istoria acestei carti, esentiale pentru filosofia contemporana, este una extrem de interesanta si tulburatoare în acelasi timp, deoarece a fost scrisa de Rosenzweig între anii 1916-1918, în transeele Balcanilor, pe carti postale.

Faptul ca Rosenzweig trece de la idealismul hegelian, a carui conceptie despre stat a constituit subiectul tezei sale de doctorat, la conceptia filosofica din Steaua Izbavirii este explicat de perioada în care traia, perioada în care, spune Mosès, popoarele se înfrunta în numele valorilor hegeliene.

Cartea lui Stéphane Mosès se bucura de o prefata semnata de Emmanuel Lévinas. Filosoful francez considera ca Steaua Izbavirii este “extraordinara: e creata ca într-o stare de extaz, marcata de febra geniului; ea e totusi admirabil construita si echilibrata, reflecta o cultura universala impresionanta si ofera vederi filosofice noi”. La aceeasi înaltime se ridica si analiza cartii, realizata de Mosès.

Acesta considera ca, desi critica idealismul hegelian, Rosenzweig ofera un sistem general al cunoasterii umane, el dezvoltand o teorie a religiosului, o filosofie a politicului si una a esteticului.

Desi nu atat de cunoscuta pe cat ar merita, Steaua Izbavirii este o lucrare de o importanta deosebita, ea aducand elemente noi, care mai tarziu se vor regasi si la alti autori.

Printre ideile si elementele inovatoare pe care le aduce Rosenzweig, se numara refuzul istoriei, critica filosofiei occidentale si a proiectului de a gandi fiinta, caracterul spontan religios al viziunii asupra lumii, acceptarea ideii ca nu totul se poate asambla, înglobarea imaginarului în filosofie, pozitivitatea unui “pluralism” absolut, prin care este anticipata tendinta ecumenica de azi.

Scopul lucrarii lui Mosès este analiza sistemului filosofic al lui Rosenzweig, asa cum e el dezvoltat în Steaua Izbavirii, iar metoda sa comporta o parte de expunere, una de comentariu si una de interpretare.

Pentru început, Mosès analizeaza diferitele influente care au actionat asupra filosofului evreu, referindu-se în principal la Meinecke, ale carui cursuri le-a urmat, la filosofia politica a lui Hegel, la filosofia Erelor lumii (Weltalter) a lui Schelling, al

JSRI • No.9 Winter 2004 p.159

carui proiect l-a continuat, la Hermann Cohen, la Eugen Rosenstock, etc.

 În demersul sau, Mosès urmeaza firul pe care merge cartea lui Rosenzweig. Ideea fundamentala a întregului sistem al Stelei Izbavirii este ceea ce Rosenzweig numeste „fisura fiintei” care antreneaza separarea celor trei elemente esentiale: Dumnezeu, om, lume, elemente aflate într-o izolare totala. Originar, Dumnezeu este rupt de om si de lume, lumea este izolata si omul este închis în sine însusi.

Plecand de la aceasta idee, prima carte din Steaua Izbavirii, analizata de primele capitole ale lucrarii lui Mosès, e o întoarcere a existentei asupra ei însasi; se ajunge la o lume anterioara populata de abstractiuni. Rosenzweig descrie aceste realitati rupte de existenta concreta ca pe niste “umbre ce nu apartin aceluiasi spatiu ca realitatea noastra, adevarul nostru, viata noastra, dar care se proiecteaza totusi în spatiul nostru si în tot ceea ce i se întampla.” Separarea celor trei elemente, autosuficienta lor este denumita de Rosenzweig paganism.

Iesirea din sine a fiecaruia dintre elemente si intrarea în relatie cu celelalte este numita religie si reprezinta însasi pulsatia existentei. Importanta acordata relatiei este sugerata si de critica pe care Rosenzweig o aduce misticismului. El sustine ca omul de credinta este permanent în pericol sa cada în  izolare, adica sa trateze lumea ca si cum aceasta nu ar exista, relatie fundamental imorala.

Trebuie mentionat însa faptul ca, pentru a exista o intrare în relatie, este necesara separarea. Cele trei relatii care constituie urzeala profunda a experientei umane sunt iesirea lui Dumnezeu catre lume (Creatia), iesirea lui Dumnezeu catre om (Revelatia) si miscarea omului catre lume (Izbavirea).

În fiecare dintre cele trei relatii limbajul, care, spune Mosès, pentru Rosenzweig nu este vehicol al gandirii, ci însusi organul existentiei, caci, ca si ea, se desfasoara în timp ce se manifesta prin intermediul relatiei cu celalalt, este prezent, dezvaluind însa de fiecare data un aspect diferit al existentei. Astfel, din punctul de vedere al Creatiei, limbajul exprima experienta impersonalului, iar formele specifice sunt pronumele personal, persoana a treia, trecutul verbului, acuzativul (cazul obiectivitatii) si categoriile lingvistice ale naratiunii. Limbajul Izbavirii foloseste categoriile transpersonalului (noi) si al perspectivei (viitorul), iar cel al  Revelatiei pronumele  personal eu si corelativul tu, prezentul, imperativul si cazul nominativ.

Capitolele III, IV, V din Sistem si Revelatie sunt consacrate cartii a doua a Stelei, care analizeaza cele trei relatii mai sus amintite, aduce o noutate fata de prima: inversarea punctului de vedere, dintr-un spatiu abstract ajungandu-se într-unul care descrie existenta în realitatea concreta a limbajului, timpului si a pluralitatii persoanelor. Acest sistem al inversarilor este un element esential în întelegerea filosofiei lui Rosenzweig. Este vorba de o trecere de la concept la existenta, de la paganism la iudeo-crestinism.

Mosès afirma ca în a treia carte a Stelei, “adevarul fiintei apare prin intermediul formelor colective ale vietii religioase, dar aceste forme nu îsi obtin validitatea decat dintr-o Revelatie istorica, care la randul ei nu este decat proiectia unei experiente primordiale,

JSRI • No.9 Winter 2004 p.160

aceea în care persoana ia nastere în intimitatea dialogului ei cu Dumnezeu”.

 De asemenea, Mosès considera ca, daca organonul primei carti este un sistem de semne matematice, cel al cartii a doua e un sistem lingvistic, iar cartea a treia are ca organon un sistem de semne sociale, cel al formelor vietii religioase colective.

Rosenzweig face, în aceasta a treia parte, o analiza riguros simetrica a celor doua, nu atat religii, cat adevarate “categorii ale fiintei”, crestinismul si iudaismul. În ciuda eforturilor acestora, multiplicitatea celor trei realitati nu este desfiintata, iar ele raman separate, asa cum au fost mereu, din clipa “fisurii fiintei”. Cele doua se constituie în doua paradigme, una a istoriei si cealalta a “smulgerii din istorie”. Crestinismul, conceput mai mult ca o forma a civilizatiei si mai putin ca o religie, întruchipeaza prezenta popoarelor în realitatea lumii si a timpului, iar iudaismul reprezinta unica paradigma a unei existente colective pe de-a-ntregul smulsa istoriei. Relatia speciala pe care o are atat cu iudaismul, dar si cu crestinismul este motivata de Mosès prin faptul ca Rosenzweig a fost pe punctul de a se converti la crestinism, însa a vrut sa faca acest lucru ca evreu, asa ca s-a apropiat mai întai de iudaism. Astfel a regasit radacinile pierdute si a renuntat la convertirea la crestinism, adevarata convertire fiind descoperirea iudaismului.

Iudaismul si crestinismul sunt complementare în fata Adevarului, iudaismul oferind Izbavirea-în-afara-lumii, iar crestinismul Izbavirea-în-lume; ambele îsi dovedesc partea lor de adevar, dar Adevarul - Unul le transcende pe amadoua.

Caracterul profund mistic al Stelei, considera Mosès, este sugerat, printre altele, si de descrierea experientei cu care se încheie cartea. Este vorba despre experienta viziunii unui chip, definit ca fiind “fata lui D-zeu”. Steaua Izbavirii, steaua cu sase brate, a lui David, care schematizeaza temele esentiale ale cartii, se repeta simbolic pe chipul uman, locul unde se reveleaza Adevarul Unic. Aceasta descriere a structurii mistice a lui Dumnezeu folosindu-se parti ale corpului omenesc este o tema clasica a literaturii cabalistice.

În ultimul capitol, Mosès se refera la elementele care se regasesc atat în Steaua Izbavirii, cat si în Fiinta si timp a lui Martin Heidegger.

Ca o concluzie, trebuie spus ca Sistem si Revelatie se constituie într-un instrument extrem de util în descifrarea unei opere atat de dense si dificile, dar de o deosebita importanta si frumusete filosofica, asa cum este Steaua Izbavirii, opera a carui impact a fost anticipat si de autorul ei: “Eu nu voi vorbi cu adevarat decat dupa moartea mea…Îmi plasez întreaga viata sub semnul acestei postumitati”.

JSRI • No.9 Winter 2004 p.161

JSRI • No. 9/Winter 2004