Prezentul, si mai înainte istoria recenta, au facut constiente ultimele trei generatii de influenta majora a unui fenomen socio-politic asupra existentei cotidiene atat a individului, cat si a maselor largi de populatie. Încercarile de conceptualizare si de circumscriere terminologica a fenomenului respectiv au dus la impunerea termenului de terorism. Cartea lui Jean Servier vine, în urma altor lucrari, sa completeze pluridisciplinar tabloul semnificatiilor ce definesc aceasta notiune. Înca dintru început, fixandu-i cadrul de actiune, Servier îsi atentioneaza cititorii asupra terorismului ca strategie de durata – în slujba unor puteri mai mult sau mai putin oculte –, ce se delimiteaza, ca gen proxim, de razboi prin faptul ca nu împarte cu cel de-al doilea caracterul institutional pe care îl presupune un conflict declarat oficial între cel putin doua parti.

În aceasta ordine de idei, sfera de semnificatii a terorismului cuprinde, cvasi-indstinct, violentele arbitrar înfaptuite cu finalitatea accesului la putere si autoritate, indiferent daca actorii – de o parte sau de alta – sunt indivizi ori comunitati. Vointa dominarii îsi alege astfel o arma insidioasa de impunere si de influentare a istoriei, dealtfel ieftina, tinand cont de caracterul contagios al terorii. Un element important, fara de care terorismul ar parea lipsit de o întemeiere justa, este ideologizarea sa accentuata de catre cei care îl pun în practica, indiferent ca acestia sunt indivizi sau grupari. Demersul justificativ vine în numele unor principii al caror absolutism etic este prezentat ca incontestabil, în pofida solipsismului evident ce submineaza orice discurs de acest gen.

Investigarea resorturilor intime ale emergentei actului terorist îl conduce pe Servier la mentionarea terorismului intelectual ca avand gradul cel mai înalt de eficienta, în masura în care miza lui este de a genera, impune si mentine în mase o conceptie anume despre viata si lume, o “viziune” partizana, singura de retinut ca recepta si care – considerand adevarata sa finalitate – ar urma sa aduca avantaje unei elite oculte, sursa tuturor ideologiilor de acest gen. Liantul care articuleaza relatiile dintre terorism si terorist, pe de o parte, si comanditarii, supervizorii actelor teroriste, pe de alta, cauza de fond a terorismului este, în opinia autorului, o forma speciala a vointei de putere (prea putin nietzscheeana !). În contextul general al interdictiilor operante la nivelul tuturor culturilor si civilizatiilor, teroristul îsi interpreteaza disculpator actiunea ca un act al transgresiunii limitelor conditiei umane, traite de acesta ca profund constrangatoare. La originea acestei traume

JSRI • No.9 Winter 2004 p.168

se gaseste in nucce, prefigurator pentru actiunile teroristului, refuzul maturizarii psihice, manifestat ca nostalgie nevrotica ‘a întoarcerii la copilarie prin respingerea vietii de adult' în care personajul central este Buna Mama. Prin actiunile sale si prin setul de norme la care adera teroristul urmareste realizarea propriei exorcizari de imaginea Mamei Rele, a carei reflectie o identifica în societatea cu reguli constrangatoare, singura responsabila, în ochii lui, de esecurile personale.

Pe plan macrosocial si global terorismul este considerat de Servier o reactie împotriva schimbarii, la contactul între culturi sau civilizatii. Angoasa pe care indivizii o traiesc într-o lume în schimbare îi determina sa agrege comunitati mai mult sau mai putin restranse, sa organizeze forme “revolutionare” de reactie. Este vizata aici ‘o întoarcere la imaginarul unui trecut'. Permanenta idealului de realizat, care subîntinde ideologic toate terorismele, încarca orice miscare de acest fel cu un oarecare misticism. Filonul etic grefat terorismului da seama de dualismul ideologic fondator, de factura eschatologica. Distinctiile care stau la baza revendicarilor teroriste sunt ilustrate în “alb” si “negru” – asupriti versus asupritori, saraci versus bogati, fii luminii versus fii tenebrelor etc. –, urmarindu-se prin acest procedeu (mnemotehnic, în esenta sa) o mai buna receptare a premiselor ideologice. Personalitatea infantila a teroristului se structureaza între doua teluri contradictorii: unul mistic, orientat spre edificarea unei noi lumi, fara constrangeri, beneficiara domniei alesilor; celalalt, purificator, al Cetatii perfecte cu legi drepte si constrangatoare.

Istoria terorismului contemporan urmeaza aproape întotdeauna un curs tangent la istoria fundamentalismelor contemporane de nuanta etnica. Ambele îsi fac debutul în istorie o data cu razboiul al doilea mondial cand, sub imperiul propagandei naziste, reapar în Europa o serie de nationalisme, cu ocazia luptei anticoloniale si ca urmare a separarii celor doua blocuri. Pana în prezent istoria a fost martora la extinderea si generalizarea la scara globala a acestui proces. Nuantele în functie de regiune sunt însa interesante. Avantul revolutionar din America de Sud, ale carui ecouri se sting abia prin deceniul sapte al secolului 20, beneficiaza din plin de sprijinul tacit, dar ferm, al Bisericii catolice. Statele Unite, Europa si Japonia se confrunta cu ample miscari studentesti, ale caror argumente ideologice cunosc diferite grade de rigurozitate. Orientului Apropiat, Servier îi face o analiza detaliata si atenta; este de retinut ca aici intrarea în contemporaneitate a terorismului se face pe baze religioase si cu un mobil fundamentalist: instituirea unui cadru socio-politic în respectul unor valori pretins optim functionale în trecut.

Analiza psihosociologica pe care Jean Servier o face terorismului ne familiarizeaza cu tipologiile teroristului palestinian si european, atragand atentia asupra importantei a contextului cultural-simbolic în care, pe de o parte, este pregatit si, pe de alta, executat actul terorist. Constant, autorul se refera la agentii executanti ai terorismului ca la indivizi aflati sub specia patologicului, a caror nevroza este cultivata si accentuata în scopuri nedeclarate, dar evidente intuitiv, de terte entitati (indivizi, grupari

JSRI • No.9 Winter 2004 p.169

sau chiar formatiuni statale) care prefera siguranta anonimatului.

Sub aspect formal, informatiile privitoare la subiectul terorismului sunt prezentate pertinent, pasajele teoretice sunt ilustrate de exemple istorice, ceea ce face din cartea lui Jean Servier un instrument de lucru competent în studiul fenomenului. Din punctul de vedere al “dinamicii” textului tragerea concluziilor ramane preponderent avantajul cititorului: terorismul – termen folosit uneori de autor într-un sens cam prea larg – ramane un concept util decelarii procesualitatii interne a raporturilor socio-politice dintre diversele clase sociale si comunitati umane; ca practica el este un instrument utilizat deopotriva de miscarile integriste, fundamentaliste (de tipul celor originate în problemele Orientului Apropiat), cat si de cele care urmaresc o forma oarecare de descentralizare a puterii, în speta o formula a pluralismului (de pilda cazul studentilor americani de la Berkeley).

Cartea, scrisa înainte de destramarea blocului est-european, este o reactie contra comunismului-marxist si a mijloacelor subversive de actiune a acestuia. Totusi, terorismul contemporan, format la scoala trecutului recent, pastreaza, îmbunatateste si utilizeaza fara scrupule deosebite metodele verificate anterior, ceea ce face ca lucrarea sa îsi mentina actualitatea.

JSRI • No.9 Winter 2004 p.170

JSRI • No. 9/Winter 2004