Christian Schuster
Key words: |
Teaching Assistant,
Faculty of European Studies, Babes-Bolyai University, Cluj, Romania. |
Gerrie ter Haar,
James J. Busuttil (eds.)
Bridge or barrier: religion, violence and visions for peace
Ed. Koninklijke Brill NV, Leiden, The Netherlands, 2005
| previous |
Dupa ce „ciocnirea civilizatiilor" (clash of civilisations) prezisa de Samuel Huntington în 1996 a devenit (în special ca urmare a „fenomenului" 9/11) o „ciocnire a religiilor", poate fi observata în politica mondiala o încercare de re-secularizare, adica demersul politicii de a înlatura factorul religios din sfera politica cu ideea ascunsa ca astfel se va înlatura o mare sursa de conflict. Aceasta viziune simplista neaga însa faptul ca întotdeauna religia a constituit în primul rand un factor de coeziune sociala. Din punctul de vedere al stiintelor sociale, religia este un construct al omului si va servi întotdeauna nevoilor acestuia, instrumentalizarea ei în scopul aplanarii conflictelor fiind o alternativa mult mai viabila decat eliminarea ei din sfera medierii conflictelor. Volumul Bridge or barrier: religion, violence and visions for peace editat de Gerrie ter Haar si James J. Busuttil si aparut la editura olandeza Brill este rezultatul dezbaterilor si prezentarilor desfasurate în cadrul conferintei internationale intitulate Religion, Violence and Visions for Peace organizata în mai 2001 la Institutul de studii sociale din Haga. Dupa cum ne informeaza editorii în prefata cartii, pe langa textele JSRI • No.10 /Spring 2005 p. 240 prezentate la conferinta au mai fost incluse în volum si cateva texte aditionale care vin sa completeze cu informatii si exemple imaginea generala. Din ratiuni de
sistematizare si pentru a înlesni formarea unei priviri de ansamblu
asupra volumului pe care doresc sa-l supun atentiei dumneavoastra voi
trece în revista, pentru început, numele autorilor si titlurile
textelor cuprinse în aceasta lucrare. Partea întai, intitulata
„Religion, Conflict and Peace" (Religie, conflict
si pace) cuprinde patru articole, dintre care primul este în
acelasi timp o parte integranta a temei capitolului si o introducere la
întregul volum, autorul fiind chiar unul dintre editori, Gerrie
ter Haar. Religion: Source of Conflict or Resource for Peace?
(Religia: sursa de conflict sau resursa pentru pace?) prezinta
astfel multe elemente pe care cititorul le va regasi în celelalte
articole, însa mult mai pe scurt si fara a intra în bogatia
de detalii oferite de ceilalti autori. Spre exemplu, World religions,
Violence, and Myths of Peace in International Relations (Marile
religii, violenta si miturile despre pace în relatiile internationale)
a lui Marc Gopin este concentrat asupra criticii teoriilor si practicilor
conventionale din stiintele sociale cu privire la solutionarea conflictelor.
Chandra Muzzaffar se refera în articolul sau la conflictele
din zona asiatica: Religious Conflict in Asia: Probing the Causes,
Seeking Solutions (Conflictul religios în Asia: examinarea
cauzelor, în cautare de solutii), iar Daniel Miguez prezinta
caracteristicile conflictelor religioase din America latina: From Open
Violence to Symbolic Confrontation: Anthropological Observations of Latin
America's Southern Cone (De la violenta deschisa la confruntarea
simbolica: observatii antropologice asupra sudului Americii latine).
Daca prima parte încearca sa prezinte diferentele dintre conflictele
de natura religioasa dintr-o perspectiva geografica si geopolitica, partea
a doua, purtand titlul Religious Perspectives on Conflict and JSRI • No.10 /Spring 2005 p. 241 universalism vs. relativism, drepturi vs. responsabilitati etc., toate aceste dihotomii fiind atat puncte de conflict, cat si centre de coeziune. Partea a treia îsi propune sa completeze imaginea despre functia si potentialul religiei, formata în partea de început a volumului prin valorificarea conceptiilor religiilor abrahamice, cu contributii ce se concentreaza pe exemple concrete si recente: Benny Giay prezinta în aceasta ordine de idei initiative locale dezvoltate de ONG-uri de transformare a provinciei indoneziene Papua si în principal rolul pe care-l joaca Biserica Catolica într-o încercare disperata de a pacifica zona devastata de conflicte îndelungate West Papua Peace Zone: The Role of the Church in West Papua and Local Initiatives in the Struggle for Human Rights (Zona de pace Papua de vest: rolul bisericii în Papua de vest si initiativele locale în batalia pentru drepturile omului). O parte foarte importanta a acestui articol îl reprezinta enumerarea si descrierea mai multor cazuri de violare flagranta a drepturilor omului între anii 1992 si 2002, dupa anexarea provinciei. Din punct de vedere geografic, zona pe care se axeaza lucrarea The Religious Sector Building Peace: Some Examples from the Philippines (Sectorul religios în crearea pacii: cateva exemple din Filipine) redactata de Maria Lorenza Palm-Dalupan nu este departe de cea descrisa anterior: Filipine. Dupa înlaturarea în 1996 a regimului totalitar al lui Marcos, reconstructia pe baze democratice a dat nastere la conflicte care tind sa zadarniceasca eforturile de reforma. În aceasta situatie, rolul bisericilor în mentinerea pacii sociale este de neînlocuit de aceasta data nu este însa vorba doar de Biserica Catolica, totusi cea mai mare prezenta religioasa în zona, ci de conlucrarea acesteia cu comunitatile protestante si cu cele musulmane în atingerea scopului comun, o transformare pe patru planuri: sustinerea pacii si elaborarea unei constitutii, constructia si întarirea institutiilor statului de drept, promovarea unei culturi pacifiste prin dialog interconfesional si medierea în vederea rezolvarii conflictelor. „Zona de pace" este si aici una dintre propunerile de rezolvare durabila a conflictelor. Ultimul articol al volumului este, dintr-un anumit punct de vedere, poate si unul dintre cele mai importante, avand în vedere faptul ca nu mai este orientat catre religiile abrahamice care monopolizeaza oarecum discursul în acest volum, ci reprezinta, asa cum spune si titlul, Reflections on Human Security: A Buddhist Contribution (Reflectii asupra securitatii omenirii: o contributie budista). Autoarea Thanh-Dam Truong face referire la învataturile spirituale ale traditiei budiste ca sursa (si resursa) pentru securitatea umana. Punctul de plecare este aici renuntarea la identitatea constituita social si acceptarea faptului ca existenta unei largi diversitati de resurse si posibilitati de ordin spiritual, ca si de modele de pace, nu include în mod necesar un conflict sau o opozitie între acestea. La fel cum budismul nu reprezinta un scop în sine, ci doar un mijloc de a ajunge undeva, toate aceste posibilitati divergente pot coexista atata timp cat servesc unui scop comun, identitatea atribuita lor fiind un lucru de o însemnatate minora. În aceasta ordine de idei trebuie remarcat ca, desi toate textele reunite în acest volum urmaresc acelasi scop nobil si anume oferirea de solutii bine argumentate si sustinute de exemple ale unor modele de pace deja functionale, exista multe pozitii aparent ireconciliabile în abordarea diferitilor autori, determinate în mare masura de traditia de gandire specifica fiecaruia dintre ei. Însa tocmai lucrul acesta si-l propune volumul de fata, deschiderea ochilor cititorului în fata unei palete foarte largi de solutii posibile care sa serveasca atat ca modele concrete de rezolvare a conflictelor cat si ca inspiratie pentru abordari noi: „unitate în diversitate" pare a fi un motto potrivit pentru aceasta. JSRI • No.10 /Spring 2005 p. 242 Partea a patra a lucrarii ofera spre studiu si informare o colectie de peste 70 de pagini de resurse documentare pe teme de religie, violenta si pace, dintre care amintesc doar Declaratia universala a drepturilor omului, Declaratia universala islamica a drepturilor omului sau Declaratia universala a drepturilor omului a religiilor lumii. Aceasta ultima parte a volumului nu serveste doar ca anexa documentara ci joaca în sine rolul de a inspira cititorul în gasirea unei viziuni proprii. Toate exemplele concrete prezentate în volumul Bridge or Barrier arata ca dimensiunea religioasa nu trebuie disociata de problemele sociale si politice, acestea fiind deseori cauze ascunse ale conflictelor legate de religii. Fundamentalismul religios, în sensul sau propriu si nu în cel încarcat cu conotatii negative prin utilizarea sa mediatica excesiva în ultimele decenii, nu este în sine un factor generator de conflicte, dar poate ajunge astfel prin includerea sa într-o retea de interactiuni sociale, culturale sau / si politice. Modul în care poate avea loc demontarea si transformarea acestui potential conflictual al factorului religios într-un potential pacificator este firul Ariadnei urmarit de toti autorii eseurilor prezentate mai sus. O concluzie la care ajung mai toate aceste articole este aceea ca liderii religiosi trebuie nu doar sa fie un exemplu pentru credinciosi si sa conlucreze cu liderii celorlalte religii, ci trebuie, asa cum declara Gerrie ter Haar, sa fie vazuti conlucrand pentru ca aceasta cooperare sa coboare din sferele înalte ale discursului de tip ecumenic în mijlocul comunitatilor de credinciosi, pentru a asigura o pace durabila. Bridge or barrier: religion, violence and visions for peace este o initiativa mai mult decat laudabila din partea editorilor, cartea fiind în mod indiscutabil o contributie valoroasa în discutia mondiala privind cercetarea conflictelor. Trebuie însa notate si neajunsurile, si asta nu doar pentru a contrabalansa laudele aduse unei realizari care, ca orice creatie umana, sufera de unele imperfectiuni. În principal este vorba de ponderea pe care o are în cadrul lucrarii elementul crestin. Nu se putea evita, probabil, o înclinatie pentru ideologia crestina, atata timp cat o universitate europeana a gazduit dezbaterile ce stau la baza volumului si atata timp cat marea majoritate a autorilor care au contribuit cu studii de specialitate au ei însisi înclinatii în aceasta directie. Acest lucru nu este, deci, în sine un inconvenient, însa faptul ca cele mai multe dintre conflicte majore de pe glob au loc în regiuni în care, de multe ori, cultura crestina nu este o prezenta preponderenta ar fi trebuit sa implice includerea in volum a mai multor analize si solutii/ modele de pace din spatiul extra-crestin. Un alt aspect care diminueaza, chiar daca în mica masura, factorul de impact al lucrarii de fata îl reprezinta apartenenta majoritatii, daca nu a tuturor autorilor la ceea ce am putea numi simplu un „liberalism religios". Nici unul dintre autori nu prezinta o viziune din interiorul unui grup religios extremist, abordarea temelor de extremism religios facandu-se din exterior. Fara a pune catusi de putin sub semnul întrebarii competenta autorilor, argumentele oricarui tip de extremism religios pot fi exprimate cel mai bine doar de reprezentantii sai. Acestea fiind spuse, nu îmi mai ramane decat sa remarc actualitatea temei volumului Bridge or Barrier, o actualitate care face din aceasta carte o resursa indispensabila pentru viitor în orice dezbatere despre religie, violenta si pace. Putand fi utilizata atat ca monografie, cat si ca culegere de texte, volumul reprezinta fara discutie si un bun instrument de lucru în mediul academic. JSRI • No.10 /Spring 2005 p. 243 |
| previous |