Petru Moldovan
Nicu Gavriluta
Culianu, jocurile mintii si lumile multidimensionale
Editura Polirom, Iasi, 2000, prefata de Moshe Idel, pp. 188.
| previous |
|
Nicu Gavriluta ne prezinta o carte care se vrea o "întampinare" a dorintei tinerilor interesati de un model initiatic tipic lui I.P. Culianu. Printr-o ordonare tematica el reuseste sa ofere într-un limbaj accesibil publicului larg interpretari convingatoare la teoriile si ideile pe care I.P. Culianu le-a publicat în mai mult de 15 volume de stiinta si fictiune. Autorul prezinta succint faptul ca I.P. Culianu (1950-1991) si-a format înca de timpuriu un sistem propriu de gandire cu idei nonconformiste si incitante. Arata pentru acest ganditor era importanta camuflarii unor secvente gnostice în lumea moderna, motivele mitice din universul viselor si cel social, misterele mnemotehnicilor premoderne si odiseea Limbii Creatiei , precum si prezenta metamorfozata a magiei în lumea contemporana, sau fascinatia jocurilor mentale, fractalii si lumile multidimensionale, cenzura imaginarului social si originile stiintei moderne. Acestea au fost în mod original interpretate de I.P. Culianu în lucrarile sale, iar N. Gavriluta le prezinta într-o ordine cronologica ce poate demonstra dezvoltarea intelectuala, sau cea a metodei lui I.P. Culianu din scrierile sale tarzii. Contributiile lui I.P. Culianu nu se pot ignora datorita noutatii si originalitatii lor. Referitor la primele carti ale lui I.P.Culianu, N. Gavriluta spune ca acestea sunt expresia unei lungi polemici dusa de I.P. Culianu împotriva cliseelor si acelor conceptii gresite care au fost consacrate în istorie de traditie, manual sau o anumita indiferenta a publicului larg. Astfel teme ca "demonizarea cosmosului", originea tehnicilor extatice, fenomenologia tipologiei apocaliptice apar inedit interpretate de I.P. Culianu, înainte de 1986. N. Gavriluta trecand si la analiza studiilor de romanistica ale lui I.P. Culianu scoate în evidenta ca metoda mitanalizei pe care a practicat-o acesta ofera o alta viziune asupra lui M. Eminescu, ce apare "mai viu si mai interesant" fata de cel cu care am fost obisnuiti din exegezele comune. Una din problemele cu care s-a ocupat I.P. Culianu a fost si cea în care voia sa gaseasca un raspuns la ceea ce este mintea. N. Gavriluta evidentiaza sursele lui I.P.Culianu, dupa care pe baza unui set de reguli si optiuni binare mintea creeaza lumea de aici, dar si pe cea de dincolo, în terminologia lui I.P. Culianu. Traseul propus de acesta era de la minte la religie, operatiile mintii ar fi prezente în toate religiile lumii, ceea ce ar explica asemanarile JSRI • No. 1/Spring 2002 p.152 dintre ele, aceasta teorie a jocurilor mintii a fost arumentata fie pe L. Wittgenstein, cu teoria jocului, fie pe noua stiinta a complexitatii, care lua în calculul analizarii unui eveniment istoric mai multe variante explicative.Pentru a explica teoria lui I.P. Culianu, N. Gavriluta analizeaza instrumentele oferite de acesta , cum ar fi fractalii, principiul exegezei inverse, mecanismul de generare sau derulare a unor variante interpretative în timp si istorie. Pentru ca o carte despre I.P. Culianu nu se poate scrie fara referiri la Mircea Eliade, Nicu Gavriluta trece punctual în revista relatia dintre cei doi. I.P. Culianu, fata de acesta prefera lumea Occidentului si nu pe cea a Orientului; opteaza pentru o analiza a Renasterii în care privilegiaza alchimia, astrologia, magia, în timp ce M. Eliade ar trata Renasterea în maniera clasica, cu un interes mai mare asupra specificului filosofiei renascentiste. I.P. Culianu îi reprosaza lui M. Eliade folosirea în mod neadecvat a expresiilor "universala", "aproape universala" cu referire la simbolistica religioasa. Un alt repros al lui I.P. Culianu este îndreptat înspre absenta unei metodologii stiintifice la M. Eliade, sau la teza de re-întinerire a lumii occidentale prin întîlnirea cu civilizatiile non-occidentale. N. Gavriluta sublinieaza si diferenta care apare în abordarea samanismului la cei doi istorici ai religiilor. Dar, nu accepta o tradare a lui I.P. Culianu fata de M. Eliade, deoarece, prin dispensarea calitatii de maestru, I.P. Culianu a reusit sa vada în M. Eliade un prieten. Mai mult, cosidera autorul, caracteristica creatiei acestora ne obliga sa-i pastram împreuna, acest lucru oferind o sansa de recunoastere a sacrului prezent astazi in lume. Cartea lui N. Gavriluta îsi confirma de la un capat la altul rolul, din start asumat, de îndrumator prin lumile religiei, magiei si stiintei puse în joc de Ioan Petru Culianu. JSRI • No. 1/Spring 2002 p.153 JSRI • No. 1/Spring 2002
|
| previous |