Bogdan Neagota

Il fuoco. Simbolismo e pratiche rituali

Collana «Nuovo Prisma», Sellerio editore, Palermo, 2002, 212 p.

previous

menu

Cartea antropologului Ignazio E. Buttitta se inscrie intr-o arie mai larga de preocupari ale autorului, care vizeaza elaborarea unor lucrari de sinteza despre sarbatorile si practicile rituale legate de procesiunile cu ramuri verzi si de focurile rituale in contextul culturii populare din Sicilia si din Sardegna. Il fuoco reia tematica ignica pe baze noi, amplificand subiectul atat in directia unei morfologii religioase (nivelele morfologice ale simbolismului ignic) cit si in plan teoretic (interpretarile etnologice, istorico-religioase si psihanalitice). Punctul de plecare al studiului il constituie practicile rituale legate de aprinderea unor focuri cu ocazia diferitelor sarbatori religioase si comportamentele rituale conexe acestor focuri. Existenta unor rituri similare in vechile culturi mediteraneene il determina pe autor sa incerce sa identifice fondul de credinte comune care rezida in spatele acestei fenomenologii diverse. In acest sens, demersul hermeneutic va urma cateva directii principale. Primul capitol prezinta in mod sintetic consecintele antropologice ale descoperirii focului, printr-un examen al proceselor care au condus la achizitionarea de tehnici si de instrumente potrivite pentru producerea si conservarea sa. Apoi este analizat rolul sau magico-religios in arealul mediteranean antic, respectiv in lumea greco-romana si in cea indo-iraniana. In acest context, autorul propune o abordare morfologica a simbolismului ignic, prin circumscrierea lui pe paliere diferite de semnificatie: dimensiunea cosmica si astrala a focului (in orfism, in religia vedica si in crestinism), functia regeneratoare si purificatoare (practicile funerare de incinerare si raportul foc - moarte - resurectie, mituri resurectionale ignice, rituri agrare, JSRI • No. 1/Spring 2002 p. 153 focul carnavalesc), focul nou (rit amplu atestat in contextul sarbatorilor grecesti antice, sarbatoarea specifica a curselor cu torte, lampadodromia), focul ca mediator intre sfera terestra si cea celesta (simbolismul vetrei si al focului sacrificial de pe altar), focul fecundator (valentele sexuale ale tehnicilor de aprindere a focului ritual), focul etnic (vatra publica a polis-ului si focul sacru, simbol identitar pentru comunitate: ceremonia vedica agnihotra, sacrificiul cotidian al focului, ritualul grecesc al Amphidromiei, cultul Vestei si focul caminului familial), divinitatile focului (in religia vedica si in mazdeism, in Grecia homerica si in religia romana arhaica), focul in lumea iudeo-crestina (practicile rituale vetero-testamentare si simbolismul ignic in literatura patristica), simbolismul religios al lampii, al opaitului si al candelei (in iudeo-crestinism si in Grecia), simbolismul aureolei regale (Iudeea, Iran, Grecia si Italia antica). In capitolul III sunt analizate principalele demersuri metodologice, din perspectivele carora au fost elaborate teorii cu privire la simbolismul ignic si la utilizarea rituala a focului. Interpretarile istorico-religioase si etnologice clasice (Goblet D'Alviella, Mannhard, Westermark, Frazer, Pitre si Van Gennep) sunt in general tributare mitului cautarii originilor istorice ale fenomenului studiat si, in acest sens, oscileaza intre doua teorii: unele vad in ceremoniile ignice din culturile populare europene supravietuiri ale unui cult al focului sau al soarelui, in vreme ce altele se multumesc ca recunoasca valoarea magico-profilactica a focului purificator. Interpretarile etnologice mai recente (Saintyves, Vladimir Propp, Paolo Toschi) se feresc de macroteorii si recomanda prudenta metodologica, data fiind varietatea fenomenologica a focurilor rituale. Un loc aparte il ocupa interpretarile psihanalitice (Freud, Jung, Bachelard), care concorda in a vedea in foc un simbol pertinent al sexualitatii. Mai recent, unii cercetatori (Franco Cardini, Di Nola, Annamaria Rivera) reiau si nuanteaza teoriile «solare» si «purificatorii», in vreme ce altii (Pietro Clemente, Cuisenier) deschid in analiza noi spatii euristice, luand in considerare diversitatea mare a riturilor legate de foc si orientand studiul inspre o perspectiva cognitiva sistematica si inspre cercetarea valorii epistemologice a cunoasterii. Din punct de vedere metodologic, lucrarea lui Ignazio E. Buttitta ofera o sinteza cuprinzatoare asupra teoriilor mai vechi sau mai noi care au jalonat cercetarea practicilor rituale legate de foc si a simbolismului aferent. In planul analizei materialului istorico-religios, autorul completeaza abordarea antropologica din cartea precedenta, in care prezenta si interpreta ceremoniile ignice actuale din lumea siciliana sau sarda, trecand de la sincronie la diacronie. Se propune o morfologie de inspiratie structuralista (pp.31-42), care sa permita ordonarea materialului in sisteme de clasificare simbolica. Cartea Prof. Buttitta, densa sub raportul informatiei, devine astfel un reper esential in bibliografia de specialitate si o sinteza extrem de necesara. JSRI • No. 1/Spring 2002 p. 154 JSRI • No. 1/Spring 2002

previous

menu