Vasile Catalin Bobb

Key Words: Religious phenomenon, Jung, archetype,
psychoanalysis, hermeneutics

MA in Culture and Communication,
Babes-Bolyai University, Cluj, Romania

C.G.Jung

Opere complete. Arhetipurile si inconstientul colectiv
Complete Works. Archetypes And Collective Unconsciousness

Ed. Trei, Bucuresti

previous
Īn Seven theories of religion, D.L. Pals considera inoportuna introducerea lui Jung alaturi de nume celebre care au studiat fenomenul religios īn complexitatea sa. Explicatia acestei ne-alegeri este una pur formala, de metoda, īntrucīt diversitatea analizelor jungiene asupra materialului oferit de fenomenul religios, din punct de vedere psihologic poate fi cu greu restrīnsa la cīteva considerati principale. Este vorba despre imposibilitatea cuantificarii materialului oferit de Jung īn cīteva clase sau subclase edificatoare īn raport cu ceea ce vrea sa ne spuna autorul. Dificultatea survine īn momentul īn care psihologia analitica aplicata se combina inexorabil, ca īntr-un fel de īncrengatura combinatorica, cu multiplele figuri mitologice, eroi salvatori, tricksteri, fiinte supranaturale, mandale, demoni, īngeri etc., pusi, sa demonstreze existenta inconstientului colectiv si a elementului sau constitutiv, arhetipul.

Laudabila intentia Editurii Trei de a publica operele complete ale psihanalistului elvetian C. G. Jung, pentru a putea avea īn fata primul volum din cele 18 (!) propuse cititorului romān, si, astfel, pentru a spera īntr-o recuperare completa a gīndirii unuia dintre cei mai importanti oameni de cultura ai secolului trecut.

Arhetipurile si inconstientul colectiv sunt principalele descoperiri jungiene īn psihologia analitica si trebuie īnteles, din capul locului, ca baza analizelor sale este una pur fenomenologica, īntrucīt studiul de caz constituie preambulul īntregii constructii epistemologice. Fiecare pas facut de Jung īn marile sisteme mitologice ale culturii universale este dublat, imediat, de exemple clinice ale indivizilor reali pe care īi trata. Orice aluzie metafizica este īnabusita de corespondente ale materialului empiric, digresiunea īn speculativ este mereu reprimata, astfel īncīt totalitatea teoriilor propuse de Jung pot fi verificate cazuistic.

„Arhetipurile si inconstientul colectiv” analizeaza mai īntīi conceptul de inconstient colectiv al carui corolar indispensabil este arhetipul. Definirea stricta a celor doua elemente se impune imperativ īntrucīt orice incursiune in opera marelui gīnditor clacheaza fara o prealabila analiza metodologica. Se poate presupune antecedenta inconstientului colectiv, ca matrice universala specifica īntregii umanitati, asupra arhetipului, numai ca elementul definitoriu ramīne tocmai acesta din urma. Fara arhetip nu exista inconstient colectiv si viceversa. Trebuie distins īn interiorul arhetipului īntre arhetipul natura si reprezentarile arhetipale. Astfel, arhetipul (ceea ce putem numi reprezentari arhetipale) este ca realitate a psihismului colectiv  jumatatea  pe care o posed apriori (īn masura īn care aprioricul poate tine de experienta speciei scoasa din osmoza materie – spirit, īn timpuri imemoriale printr-un rapt cosmogonic), iar

JSRI • No.7 Spring 2004 p. 204

arhetipul natura este dezvaluit de “viziunile onirice”, “imaginatia activa”, “fantasmele īn stare de transa”, fiind jumatatea pe care o caut. Imposibilitatea cuantificarii gnoseologice a “arhetipului in sine” īl situeaza īn linia marilor concepte metafizice: prim motor, divinitate, fiinta. Numai ca marea diferentiere īntre aceste concepte si arhetip ramīne pozitionarea spatiala; daca primul motor, divinitatea, fiinta comporta situari transcendente, arhetipul face drum invers situīndu-se īnauntrul individului. Totusi,  avem īn acest moment numai o ipoteza, īntrucīt arhetipul īn sine “poate fi lasat” īn transcendent fara a deraia de pe firul gīndirii jungiene - Jung nu face nici o precizare clara asupra acestui aspect.

Aceasta scurta prezentare  a arhetipului s-a impus ca fiind necesara īntrucīt cartea propune apoi o incursiune īn lumea arhetipala a culturi, si putem lesne observa ca peste tot, de la antichitatea greaca, indiana, egipteana la epoca medievala crestina regasim diferite forme si īntrupari ale arhetipului. De la arhetipul mamei la arhetipul infans, de la arhetipul animei reprezentat de zeita Kore, la psihologia figurii trickster-ului, toate acestea vin sa sprijine constructia edificiului arhetipal.

Desigur, nu putem eluda īn prezenta recenzie elementele de psihologie analitica care apar īn capitolele X si XI, unde sunt explicitate pe larg conceptele de constiinta, inconstient, individuatie. Inedit este capitolul V, „Despre renastere” īn care se pot regasi diferite forme ale renasterii si diversele aspecte psihologice ale acesteia. Cele cinci forme ale renasterii sunt: Metempsihoza, Reīncarnarea, Īnvierea, Renasterea, si Participarea la procesul transformari. Iar ca evenimente psihologice care stau la baza renasteri regasim: experienta transcendentei vieti si transformarea subiectiva. Individuatia, īn teoriile jungiene ocupa un loc central īntrucīt apare ca proces psihologic de unire a contrariilor, sub stindardul elementului central al psihismului individual anume Sinele. Este un fel de punere īn ordine cu tine īnsuti, de explicitare a complexelor care inhiba descoperirea arhetipurilor, un mecanism de recunoastere, printr-un travaliu continuu, a idiosincraziilor personale.

Unul dintre cele mai inedite capitole ale actualei editii īl reprezinta ultimul capitol, „Despre simbolistica mandalei”, īn care este prezentata o īntreaga paleta de  imagini edificatoare. Exemplificarile si interpretarile fiecarei imagini dau savoare cartii si īn acelasi timp lasa cale libera interpretarii personale – hermeneutica „īnca” mai functioneaza.

Īntreaga teorie dezvoltata de Jung nu face altceva decīt sa descrie structura sufletului personal prin intermediul inconstientului colectiv care poate fi regasit īn cultura umanitatii, iar instrumentul de cautare este arhetipul. Este vorba despre un travaliu continuu, similar cu cel regasibil īn procesul de individuatie, care urmareste identificarea, īn decursul istoriei, a  elementului „transistoric” riguros, si īn acelasi timp divers, care formeaza structuri comune, anacronice, īn culturi diferite.

JSRI • No.7 Spring 2004 p. 205

JSRI • No. 7/Spring 2004

previous