Iulia Iuga

Key Words: feminine experience, the sacred
dialogues,

MA in Culture  and Communication
Faculty of History and Philosophy
BBU, Cluj, România
E-mail: iuliaiuga@hotmail.com

Catherine Clement, Julia Kristeva

Femeia si sacrul

Editura Albatros, Bucuresti, 2001,  244 p.


previous
home
next

Catherine Clément si Julia Kristeva abordeaza, într-o maniera deosebit de interesanta, o tema foarte actuala, acea a locului si rolului femeii în societate, accentul cazand mai ales pe relatia speciala care exista între femeie si sacru, indiferent de formele sub care acesta îsi face simtita prezenta în viata societatii si a membrilor ei.

Cartea are forma unei corespondente între cele doua autoare, scrisorile urmarind evidentierea unui sacru specific femeilor si experientei feminine.

Autoarele  prezinta anumite aspecte ale vietii femeilor apartinand diferitor culturi sau epoci pentru a demonstra situarea femininului “pe acoperis”, adica mai aproape de sacru.

Modul de abordare a problemei si exemplele utilizate de autoare în demersul lor sunt extrem de interesante, variate si nesteptate. Printre fenomenele care vin sa-si aduca contributia la sustinerea ideii unui “sacru feminin” este mentionat  accesul fulgerator la sacru al femeilor din Africa, femei caracterizate de o “porozitate deosebita”, femei care urla în timpul slujbelor religioase crestine, si a caror situatie “minoritara” poate explica acest acces la sacru.

Este evocata de asemenea atitudinea senina a negreselor din New York, seninatate ce decurge din siguranta vietii, a faptului ca exista viata  si ca ele sunt cele care o dau. Julia Kristeva ridica cu aceasta ocazie problema diferentei dintre “cele care dau viata” si “cei care dau sensul”,  exprimandu-si speranta ca aceasta diferenta va disparea odata cu miscarea de afirmare a femeilor.

Alt exemplu, adus de Catherine Clément, este cel al functiilor deosebite, ce tin de domeniul sacrului, ale femeilor care conduc si oficiaza ceremoniile de scoatere a spiritului razbunator dintr-un trup. 

Ideea sacrului specific femeilor este subliniata si de cazurile pacientelor Juliei Kristeva, unde sacrul apare ca placerea sacrificiului dorit si acceptat, ca perceptie inconstienta a femeii asupra erotismului greu de suportat, explicand astfel masochismul pacientelor, anorexia si instinctul lor de a-si “înjosi trupul”. Motivul care

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 198

le face pe femei sa nu vorbeasca despre aceste trairi este  reprezentat de faptul ca sacrul tine de indicibil, de “facut, simtit, auzit”.

Pentru a ilustra mai bine experienta feminina a sacrului, autoarele fac apel la ideea  lui Winnicott, conform careia principiul pur al sexului opus se gaseste în fiecare dintre noi, precum si la  distinctia pe care acesta o face între verbele specifice fiecarui principiu pur: “a fi” pentru principiul feminin, care trimite cu gandul la “seninatatea Fiintei” a lui Heidegger si “a face” pentru principiul pur masculin.

Alt aspect al sacralitatii feminine reiese din ideea, subliniata de Catherine Clément, ca sacrul tine de detaliu, de mirosuri, secretii naturale, bucati de unghii, de par, de partile care au devenit “deseuri” ale trupului uman, datorita faptului ca au fost expulzate si aruncate din ordinea sociala simbolica, transformandu-se dintr-o “murdarie profana” într-o “pata sacra”. Faptul  ca femeile sunt mai familiarizate cu trupul lor, care are mai multe legaturi cu aceste “deseuri”, implica o înclinatie feminina mai puternica spre sacru.

Corespondenta care alcatuieste cartea este extrem de deschisa si sincera, fiind introduse numeroase elemente ce tin de viata personala a autoarelor. Problemele familiale aduc astfel în discutie si experienta materna, care nu putea lipsi dintr-o discutie despre sacrul feminin, Julia Kristeva sondand alchimia sacralitatii iubirii materne.

Kristeva face si o analiza a evolutiei imaginii femeii în Biblie, plecand de la denigrarea acesteia datorata cultului pagan al fertilitatii  si pacatoasei Eva si ajungand la recunoasterea rolului femeii de intremediar între elementele de jos, straine ordinii, murdare, si cale de sus, legate de “lumea de dincolo”. Autoarea analizeaza de asemenea imaginea Sfintei Maria, sacralitatea ei si importanta acesteia în destinul femeilor.

Ideea ce se face simtita peste tot este aceea a legaturii dintre sacru si ceea ce scapa regulii, precum si aceea conform careia prezenta feminina aduce nonconformism, ameninta ordinea sociala.  Sacralitatea tine de o “alta ordine” (a misticismului, a transei, a extazului), specifica femeilor si supra-naturalului plin de contradictii si opus transcendentului, care este domeniul barbatilor si care depaseste orice opozitie.

Sacrul este prezentat ca un scurtircuit între sensibilitate si ratiune, în detrimentul cunoasterii, asemeni sublimului lui Kant.

Problema care este evidentiata de cele doua autoare este ca exista un risc al experientei sacralitatii, care devine distrugatoare. Este  necesara astfel cautarea unei sacralitati ne-sacrificiale, o flexibilizare a acestui ideal draconic, a acestui scurtcircuit dintre suflet si trup.

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 199

Solutiile aduse de cele doua autoare sunt politica si îmblanzirea tensiunii datorata conflictului suflet- trup prin scris si prin meditatie asupra unui obiect, cum ar fi firul cu plumb al zidarilor, care sa simbolizeze alinierea si echilibrul.

Concluzia cartii este aceea ca experienta feminina a sacrului tine mai mult de mistica decat de dogme, apropiindu-se de ateism, prezentat ca “munca de cautare a sensului la marginea nimicului”, munca ce apartine oamenilor ce vor sa se elibereze de Dumnezeu, în spiritul taoismului care paraseste înaltimile cerului în favoarea cautarii omenescului la nivelul “firului de iarba”.

În ciuda unor dezacorduri si a momentelor în care autoarele par a alege cai total opuse, cele doua voci, desi diferite, reusesc sa confere unitate cartii, asemeni sopranei si mezzosopranei, cu care ele însele se compara.

JSRI • No.6 /Winter 2003 p. 200

JSRI • No. 6/Winter 2003

previous
home
next