Codruta Cuceu

Key words: Jerusalem, Jewish culture,
Romanian diaspora, Leon Volovici, Matei Calinescu,
Liviu Ciulei, Nina Cassian, Mircea Eliade

MA Student, MA Program in Culture and Communication, Babes-Bolyai University, Cluj, Romania. Translator of After the Absolute by Leonard Swidler (2003)
Email: codrutaliana@yahoo.com

Īntīlniri la Ierusalim
organizate si consemnate de Costel Safirman si Leon Volovici

Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 2001, 415 p.

previous

Īntīlnirile culturale de la Ierusalim, cu acuratetea si naturaletea necenzurata a stilului oral, ce caracterizeaza relatarile despre ele din cartea intitulata Īntīlniri la Ierusalim, vin parca sa contrazica ceea ce Culianu diagnostica la sfīrsitul erei comuniste, cīnd vorbea, exagerīnd retoric despre o disparitie a culturii romane. O carte precum cea prezentata aici poate constitui dovada clara a existentei unei nebanuite vitalitati, a unui prea plin cultural romanesc, pulsīnd si īn “diaspora intelectuala” cauzata de comunism.

Īntīlnirile culturale de la Ierusalim prilejuiesc, de regula, unor invitati de marca ai Cercului Cultural si o īntīlnire cu Cetatea ce stīrneste spiritual, provocīnd īn om o anumita stare de profunda reflexivitate, dublata de o senzatie de īmplinire spirituala, poate de eliberare.

JSRI • No.4 /Spring 2003 p. 209

Ierusalimul este orasul īn care, dupa cum spunea Liviu Ciulei, īn una dintre relatari, “arhitectura creste din peisaj si nu insulta cu nimic peisajul”, unde religiile si culturile lumii se īntīlnesc cu tot atīta naturalete.

Oamenii remarcabili care au avut ideea unor asemenea īntīlniri culturale, dar si puterea sa le faca sa aiba loc, iar mai apoi sa ne faca pe noi, īn egala masura, partasii acelor dialoguri revelatoare sunt doi prieteni: Leon Volovici si Costel Safirman. Leon Volovici a emigrat īn Israel la īnceputul deceniului opt, dupa o cariera de istoric literar la Iasi, lansīndu-se īn studii de istorie si cultura evreiasca. Costel Safirman lucreaza la Cinemateca din Ierusalim, spatiu public foarte cunoscut, cautat si frecventat mai ales de catre originarii din Romania.

Ideea calauzitoare ca origine sau initiativa a demersului acestora este izvorīta din trairile au īncercate de majoritatea intelectualilor israelieni care s-au format īn cultura romaneasca si au contribuit la edificarea ei, iar, odata ajunsi īn Israel, prin anii ’70-’80, doresc sa mentina legatura cu aceasta si sa pastreze valorile īn care s-au format, adaptīndu-se, totodata, unei lumi diferite. Efortul adaptativ la o alta cultura si la alte valori este īn buna masura, comparabil cu al acelor intelectuali romani care au ales mai de timpuriu calea exilului īn Occident, īmpinsi fiind de nevoia lor acuta de exprimare libera, alungati de conditiile unei cenzuri severe impuse de regimul comunist. De fapt, multi dintre invitatii Cercului Cultural de la Ierusalim sunt oameni de cultura de origine romana care si-au trait maturitatea intelectuala īn Occidentul european sau īn Statele Unite ale Americii care ofereau, īn primul rīnd, libertati de gīndire, de afirmare profesionala si de expresie. Prin urmare, dialogurile devin ele īnsele marturii vii ale realitatilor romanesti din perioada comunista , dar si ale experientelor pe care le-au avut īn “noile patrii”. Asa cum sugereaza Leon Volovici īn discutia sa cu Nina Cassian, asemenea experiente ne ofera o imagine mult mai clara, esentializata si abstractizata, daca nu īntru totul obiectiva a vietii culturii din care provin. Se pare ca “distanta” poate oferi, īn asemenea cazuri, si detasarea necesara unei obiectivitati, ce devine, uneori, aproape stiintifica. Dar dezvaluirile privitoare la Romania comunista expuse īn aceasta carte de catre invitatii Cercului Cultural nu sunt nicidecum de natura strict stiintifica, desi ele pot capata valoare de marturii istorice, ci ramīn, mai degraba, dovezi afective, trairi subiective ale “dezradacinarii”, ale “īnstrainarii”. Din marturiile acestea strabate o oarecare parere de rau ca Romania n-a putut ramīne scena unor exprimari libere ale intelighentiei romanesti, razbate o suferinta a īntelegerii experientelor exilului, traite ca provocari adaptative mai dificile pentru unii. Dimpotriva, pentru altii exilul a constituit īnsasi posibilitatea exprimarii unui anumit “sintetism” al existentei, asa cum sustine aceeasi poeta, Nina Cassian, care, traind īn SUA de multa vreme, nu vede Romania de la distanta, īntrucīt ea este īnca īn Romania, asa cum este, īn egala masura, īn orice parte a lumii.

Este vorba, deci, de o punere īn cu totul alti termeni a problemei apartenentei la o “patrie” sau alta, la o cultura sau alta,

JSRI • No.4 /Spring 2003 p. 210

de afirmarea unui “internationalism” cultural, de regasirea unui simplu si oarecum reductiv dar sintetic, īn egala masura, sentiment de apartenenta doar la umanitate. Acest sentiment de apartenenta, mereu problematizat si intimizat, constituie una dintre dramele lumii evreiesti; īntr-o alta perspectiva el ofera acestei lumi libertatea de a se īntelege pe sine si de a putea fi privita de ceilalti ca “liantul intelectual al umanitatii”.

Īnceputa īn 1993, dupa spargererea blocului comunist, seria acestor convorbiri culturale ar putea fi īmpartita pe mai multe coordonate: dialoguri cu scriitori, prozatori sau poeti, dialoguri cu publicisti, cu regizori, dialoguri cu oameni de stiinta sau politologi. De exemplu, sunt evocate īn carte īntīlnirile cu Nina Cassian, sosita īn Israel ca oaspete al Festivalului International de Poezie de la Ierusalim, Radu Cosasu, ce traieste, deopotriva, īn Romania si īn Israel - unde īsi lansase, la Tel-Aviv, cartea Matusile din Tel-Aviv, lucrare semnificativa īntrucīt discuta, īntre altele, destinul intelectualilor evrei īn Romania, privind lucid si critic, dar neadmitīnd ruptura dintre lumea romaneasca si lumea evreiasca, ideea ca cele doua culturi ar fi incompatibile, si ca pot fuziona, Norman Manea, profesor de literatura europeana la Bard College, īn America, ale carui lucrari, traduse īn 13 limbi, dezbat tema holocaustului, episodul deportarilor īn Transnistria, criza de natura existentiala, psihologica, culturala, a artistului īn conditiile desfasurarii sale īntr-un regim totalitar. Norman Manea este totodata autorul incitantului eseu Felix culpa, aparut dupa ’89, unde dezvaluie si dezbate problema angajarii politice legionare din anii ’30 a lui Mircea Eliade, implicare ce revine, pe larg, īn mai multe din dialogurile consemnate īn carte. Un alt invitat al Cercului Cultural este scriitorul si eseistul Virgil Duda, autor a cel putin doua carti importante, semnalate si īn dialogurile sale cu Leon Volovici si Costel Safirman, Romania. Sfīrsit de decembrie si Alvis si destinul, exemplare descrieri din interior ale destinului comunitatii evreiesti din Romania.

Cele mai multe dintre dialogurile purtate la Ierusalim au, de fapt, ca tema principala tocmai īncercarea de reconstituire a conditiei oamenilor de cultura, īn special a scriitorilor, deoarece multi dintre ei au fost obligati de conditiile politice din est sa emigreze si sa renunte la limba lor materna sau de cultura, sa caute alte cai de exprimare īn diferite perioade ale secolului XX. Una dintre problemele transant evocate īn acest sens, este cea ridicata de Costel Safirman, care īncearca sa-si explice constatarea oarecum trista ca aceste personalitati ale culturii romane din secolul abia īncheiat nu au reusit sa se afirme decīt īn strainatate, īnregistrīndu-se prin anii ’70-’80 o adevarata alungare a valorilor culturale din spatiul romanesc; iar acei putini intelectuali care au ramas au cazut victime compromisurilor cu regimul comunist neizbutind sa se adune īn miscari reale de rezistenta politica.

Unii intelectuali foarte critici, precum Culianu, acuza o anumita pasivitate si un anumit oportunism sau pragmatism al intelectualului roman, care a preferat sa faca anumite compromisuri doar ca sa poata sa-si

JSRI • No.4 /Spring 2003 p. 211

continue activitatea, fie si īn acest mod cenzurat. Eliade, pe de alta parte, suspecta cultura romana de marginalitate. Invitat, la rīndul sau, al Cercului Cultural de la Ierusalim, Matei Calinescu explica situatia aproape la fel de critic ca si Culianu. Autorul cartii Amintiri īn dialog, dovada vie a perioadei de “teroare ideologica” remarca īndurerat un provincialism al atmosferei culturale romanesti, combinat cu ciudate complexe de superioritate pe plan european sau chiar universal. Provincialismul acesta se manifesta printr-un exagerat accent de cultura folclorica devenita asincrona o data cu depasirea perioadei romantice si cu intrarea īn secolul XX. Este posibil ca manifestarea acestui etnocentrism sa fi fost, si īn spatiul romanesc, una dintre cauzele antisemitismului al carui stigmat īl poarta īntreg secolul trecut. O perspectiva usor diferita observam la intelectualii care au ramas īn tara īn perioada comunista si care au profitat de perioadele de “īmblīnzire” sau “semiliberalizare” ale regimului si au īncercat sa-si scrie cartile. Ei au reprezentat, totusi, doar rezistenta intelectuala si culturala, mai putin una politica. Unul dintre reprezentantii “acelei generatii recuperate”, o generatie care a reusit sa se salveze de formarea īn directia ideologizarii brutale, a fost poetul Stefan Augustin Doinas. Acesta vorbeste īn numele celor care īsi asuma cu responsabilitate si luciditate compromisurile si se straduiesc sa le depaseasca. Tacerea a fost unul dintre aceste compromisuri. Stefan Augustin Doinas, care, alaturi de Ion Negoitescu, Aron Cotrus, Marcel Petrisor, Ion D. Sīrbu, Nicolae Balota si altii, a fost victima unor procese, “montate” artificial de comunisti, pentru a-l reduce la tacere, si pentru a evita o revolutie ca cea din 1956, din Ungaria, n-a avut dreptul sa publice pīna īn 1964, dupa ce iesise din īnchisoare.

Dar oricare ar fi fost alegerea lor, īn masura īn care se poate vorbi de alegere īn contextul comunismului, aceea de a ramīne īn tara sau de a pasi pe calea exilului, cred ca se poate afirma ca exista un sentiment general de victimizare a oamenilor de cultura īn totalitatea lor, nu doar a celor de origine evreiasca din Romania comunista. Ei au fost īntr-atīt de victimizati īn comunism, īncīt se poate vorbi, iar dialogurile din carte atesta acest lucru, despre o criza de exprimare a culturii romanesti chiar dupa ’89. Aceasta cultura se prea obisnuise poate cu o anumita īncifrare sau īncriptare, care au constituit secretul supravietuirii, al existentei ei, iar socul libertatii adus cu sine o cautare febrila de noi modalitati de exprimare īn toate planurile artistice: literatura, teatru, film.

Extrem de relevante pentru restabilirea puntilor, a dialogului intercultural īntre romani si evrei mi se par a fi cuvintele regizorului Liviu Ciulei, exprimate la Ierusalim, prin care acesta afirma ca “schimbul de experienta īn lumea culturala poate sa ne īnvete ca e mai importanta īntelegerea decīt conflictul”. Īn ce masura a existat un conflict cultural, manifestat prin antisemitism, īntre romani si evrei si īn ce masura constiinta romaneasca este īn stare sa-si asume groaznica culpabilitate pentru ce i s-a īntīmplat poporului evreu este, desigur, tema fundamentala a dialogurilor adunate īn aceasta carte. Īn context este

JSRI • No.4 /Spring 2003 p. 212

evocata frecvent si pozitia unor reprezentanti ai generatiei ’27, ca Eliade, de pilda, vizavi de problema evreiasca si implicarea lor īn miscarile politice legionare sau aderenta lor la ideologiile extremei drepte. Dosarul Eliade este discutat amanuntit īn incitantele dialoguri cu Norman Manea si Matei Calinescu.

Īn privinta raporturilor dintre romani si evrei de-a lungul perioadei comuniste si neocomuniste foarte des abordata este chestiunea existentei unei atitudini antisemite īn Romania. Nicolae Cajal, Presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, desi contesta antisemitismul ca fenomen īn Romania, accepta existenta antisemitilor ca individualitati, unii cu atitudini extremiste atīt de cunoscute si mediatizate. Dimpotriva, Leon Volovici constata prezenta antisemitismului īn spatiul romanesc, dar remarca interesul intelectualilor romani pentru valori iudaice, de exemplu pentru mistica iudaica. Edificator, īn acest sens, este dialogul cu profesorul Moshe Idel, expert īn cabala si mistica iudaica, ale carui carti sunt traduse, citite si comentate si īn limba romana. Dialogul este interesant si extrem de important, deoarece Moshe Idel face īnsemnate precizari si aduce cīteva explicatii legate de Cabala. Nu sunt de neglijat, īnsa, nici discutiile cu regizori si actori, precum Mircea Danieliuc, Radu Gabrea, Mircea Saucan, Victor Rebengiuc, Mariana Mihut si Victoria Cocias, care ofera o imagine a evolutiei teatrului si cinematografiei romanesti, īnainte si dupa ’89, sau colocviile prilejuite de operele unor personalitati precum Paul Celan, Irina Gorun sau de editarea Jurnalului lui Mihail Sebastian. Remarcam apoi īntīlnirile ocazionate de oferirea premiului Sebastian Costin lui Lucian Raicu, Alexandru Sever si Iordan Chimet.

Cartea despre īntīlnirile de la Ierusalim, datorata lui Leon Volovici si Costel Safirman reprezinta un veritabil model de dezbateri culturale, de valorizare a unor dialoguri interculturale.

JSRI • No.4 /Spring 2003 p. 213

JSRI • No. 4/Spring 2003

previous