Mihaela Frunza
Circumscriere terminologica si tematica a relatiei multiculturalism-feminism
| previous |
|
Abstract In this article, multiculturalism and feminism are discussed at the crossroad of their diverse meanings: as political ideologies, as social movements, as philosophical trends and as academic disciplines. In order to provide a solid conceptual analysis, the two terms are examined in relation with several key concepts of contemporary cultural discourse, such as postmodernism, pluralism, relativism, globalization and postcolonialism. Exista numeroase definitii atit ale feminismului cit si ale multiculturalismului, suficient de diferite pentru ca unii autori sa vorbeasca mai degraba despre existenta unor feminisme sau multiculturalisme la plural. Una dintre circumscrierile cu un inalt grad de generalitate ale feminismului si multiculturalismului le defineste ca grade distincte ale diversitatii culturale. Astfel, feminismul se refera la diversitatea culturala de perspectiva (membrii sai criticind o serie din valorile importante ale societatii), in timp ce multiculturalismul se refera la diversitatea culturala comunitara (membrii sai diferentiindu-se in termeni etnici, rasiali sau confesionali)1. Ambii termeni sint in orice caz plurivalenti, denumind simultan (cel putin) 1. o ideologie politica, 2. o miscare sociala, 3. un curent filosofic si 4. un domeniu de studii academice. In cazul multiculturalismului, exista si complicatia unei variante inrudite, multiculturalitatea, care se refera la faptul in sine al pluralitatii culturale. JSRI • No. 1/Spring 2002 p.62 Feminism si multiculturalism - incercari de definire
Feminismul ca miscare sociala isi are originea la sfirsitul secolului al XIX-lea, in miscarea americana a sufragetelor (femeile care militau pentru dreptul la vot, anterior exclusiv masculin) si mai apoi in diferitele miscari de protest ale femeilor (pentru liberalizarea avortului, impotriva inarmarii nucleare, pentru oportunitati egale, s.a., in functie de tipul de feminism practicat) de la mijlocul secolului al XX-lea. Ideologia politica a feminismului a fost circumscrisa de unele autoare in jurul a trei concepte cheie: cel de femei ca grup social distinct, de experienta ca modalitate de a impartasi trairi si opinii si de opresiune ca experienta comuna (in diferite grade de intensitate) a tuturor femeilor2. Desigur, exista discutii si divergente in privinta fiecarui concept separat, intre diferitele variante de feminisme, legat de (dar fara sa se reduca la) cine poate vorbi in numele femeilor, care sint experientele cu adevarat general impartasite si daca asemenea experiente exista cu adevarat, care sint criteriile de validare ale acestor experiente, in fine care sint cauzele si formele pe care le imbraca opresiunea si respectiv solutiile la acestea. Insa ca puncte de plecare admise de cea mai mare parte a feministelor, aceste concepte au functia unor catalizatoare de opinii si, fie ca sint acceptate sau criticate, este legitim sa le fixam pentru moment (chiar pentru a le deconstrui intr-un moment ulterior) cu titlul de concepte primare, de lucru, pentru analiza noastra. Ca si curent filosofic, feminismul poate fi descris ca tentativa de explicatie ce pune accent pe dimensiunea genului (ocultata in filosofia traditionala, care prefera sa vorbeasca de "persoane umane", "fiinte" sau "indivizi" abstracti si in buna masura asexuati)3. Curentul feminist poate astfel scoate in evidenta lipsurile si umbrele rationalitatii universalizante sau poate revendica, pe linga valorile traditionale, existenta unor valori filosofice feminine. Studiile feministe au intrat deja din anii 1970 in interiorul academiei, ca discipline academice sau ca si arie disciplinara autonoma. Desi denumirea lor, ca si politica educationala care le guverneaza, variaza, putind astazi sa vorbim de Studii despre Femei (Women's Studies), Studii de Gen (Gender Studies), sau Studii Feministe (Feminist Studies), accentul cade in fiecare din variante pe rolul si locul genului in constructia identitatii (personale si de grup) si respectiv pe accentuarea contributiei femeilor la devoltarea umanitatii4. De
cealalta parte, multiculturalismul poate fi definit cu titlu general ca
fiind raspunsul normativ oferit in fata diversitatii culturale de tip
comunitar. Ca miscare sociala, el se leaga de miscarile de emancipare
si protest ale imigrantilor, minoritatilor de culoare, nativilor americani
etc. din S.U.A. de la mijlocul secolului al XX-lea, care au subvertit
in mod treptat ideologia autoritara de tip "Keeping America White"
sau cea asimilationista gen "melting pot"5.
JSRI • No. 1/Spring 2002 p.63 in genere practicile etno-lingvistice sau / si religioase). Mai mult, si pentru a ajunge la aspectul normativ propriu-zis al termenului, multiculturalismul incearca sa propuna solutii de prezervare si dezvoltare a culturii minoritare prin mijloace alternative la solutiile monoculturale ale asimilarii sau integrarii. Ca si curent filosofic, multiculturalismul (foarte aproape de postmodernism si de pluralism) pune accent pe dimensiunea ireductibila a diversitatii (culturale, rasiale sau a celei referitoare la etnicitate), care impune un discurs critic la adresa valorilor si conceptelor filosofiei traditionale6, a caror pretinsa universalitate este denuntata ca particularism al unor "barbati albi heterosexuali de virsta medie si apartinind clasei mijlocie". In cazul Studiilor multiculturale ca disciplina academica, este scoasa in evidenta dimensiunea (neglijata in disciplinele traditionale) rasei, ceea ce inseamna in acest caz sublinierea contributiilor aduse de popoarele native, a celor din colonii, a populatiei de culoare, a emigrantilor, a populatiilor din tarile Lumii a Treia s.a. la dezvoltarea culturii umanitatii, ca si la adaugarea sau (dupa caz) inlocuirea culturii canonice cu productiilor culturale ale categoriilor sus-mentionate7.
Concepte complementare
In paralel cu termenii de feminism si multiculturalism, discutia din lucrarile de specialitate face referire constanta la o serie de termeni paradigmatici pentru definirea primilor. Vom puncta in continuare cinci astfel de termeni-teme care, fara a epuiza contextul relatiei dintre feminism si multiculturalism, ne vor ajuta sa-i precizam mai bine specificitatea. Acesti cinci termeni sint: 1. Postmodernism, 2. Pluralism, 3. Relativism, 4. Globalizare si 5. Postcolonialism. Nu mult diferit de perechea conceptuala multiculturalism-multiculturalitate functioneaza si perechea postmodernism-postmodernitate. In mod similar, postmodernismul se refera la o suita de fenomene culturale si intelectuale, in timp ce postmodernitatea se refera la schimbarile sociale care influenteaza tabloul societatii in ansamblu. La fel ca si conceptele ce dau titlul acestei lucrari, postmodernismul este un termen care poate fi cu greu prins in limitele analitice ale unei definitii. Ca si curent filosofic, acesta isi trage radacinile din lucrarile precursorilor Friedrich Nietzsche, Martin Heidegger si Georg Simmel, pentru a se consacra in partea a doua a secolului al XX-lea prin lucrarile lui Jacques Derrida, Jean-François Lyotard, Michel Foucault sau Jean Baudrillard. Utilizind din punct de vedere metodologic deconstructia, postmodernismul critica fundamentele rationalist-universale ale filosofiei traditionale, proclamind "sfirsitul marilor naratiuni intemeietoare", renuntarea la fundamente, colapsul ierarhiilor cunoasterii (preferinta pentru aspectul local in detrimentul celui universal), migrarea de la logocentrism la iconocentrism (sub influenta noilor tehnologii ale informatiei si comunicarii)8. Prin toate aceste caracteristici, postmodernismul a pregatit terenul pentru dezvoltarile multiculturalismului. Renuntarea la explicatiile intemeietoare, critica valorilor JSRI • No. 1/Spring 2002 p.64 traditionale, reevaluarea aspectului local, a specificului si a generalului in detrimentul particularului si universalului fac parte din "arsenalul" conceptual comun atit multiculturalismului, cit si postmodernismului. De asemenea, postmodernismul este imbratisat de o parte din reprezentantele feminismului, cum ar fi Linda Nicholson, Nancy Fraser sau Seyla Benhabib. In acest sens, unii filosofi se declara "feministi postmoderni" sau "post-feministi"9. Totusi, relatia feminism-postmodernism nu este una lipsita total de tensiuni (dintre care unele le vom regasi la nivelul divergentelor dintre feminism si multiculturalism), deoarece abandonarea totala a teoriei si renuntarea la criteriile obiective nu pot fi acceptate de acele feministe al caror demers are si o incarcatura politica. Aceasta pentru ca, in absenta reperelor valorice, ideea eliminarii opresiunii femeilor nu mai poate pretinde intiietate in fata afirmarii discriminarilor de gen. Mai mult, "sfirsitul marilor povestiri intemeietoare" atinge si meta-naratiunea feminista, in fond o simpla povestire intemeietoare pe marginea idealului (particular) al sororitatii universale. Nici relatia postmodernism-multiculturalism nu este in intregime armonioasa sau lipsita de disonante. Astfel, desi critica metanaratiunilor in numele postmodernismului a ajutat la aparitia multiculturalismului, totusi, ea este insotita de simplificari exagerate, iar practica politica e redusa la cuvinte goale de tipul: "constructie sociala", "falocentrism", "textualitate". Apoi, economia politica a disparut complet din analizele multiculturale; politica este conceputa ca o "activitate de semnificare" prin care sint create identitatile, fara vreo referire la interesele economice (de exemplu, la Jameson). Or, viziunea multiculturala critica este indatorata in mare parte si unor viziuni economice, ca sa nu mai vorbim de aspectul politic fundamental care o structureaza10. Totusi, trebuie sa acceptam ca, nu numai in domeniul politicii, dar si in celelalte domenii (religios, economic, cultural), postmodernismul se prezinta ca un "Ianus bifrons", dupa metafora lui Agnes Heller si Ferenc Fehér11. Pe de o parte apar atitudini relativiste de tip "anything goes", pe de alta parte se manifesta anumite reconfigurari ale unor politici instaurative (de tip "politicile verzi" ecologiste, noile politici economice, noile politici mediatice12). Daca cele din urma incearca renegocierea unor valori postmoraliste potrivit unei logici suple si articulate, atitudinea de tip "anything goes", care ne "neutralizeaza simtului tabu-ului" favorizeaza reaparitia fundamentalismelor de toate tipurile, revigorarea nationalismelor si a rasismului. Impotriva acestora, postmodernismul poate gasi aliati utili in multiculturalism si feminism, iar conlucrarea lor activa poate eventual indeparta aceste spectre pe viitor. Doua dintre caracteristicile postmodernismului pe care le preiau atit multiculturalismul cit si feminismul sint heterogenitatea si heteronomia. Ambele se opun conceptual omogenitatii, inteleasa ca si aplicatie neproblematica a Ratiunii. Omogenitatea, fie ca este inteleasa "naturalist" (ca si conditie naturala prealabila a existentei sociale umane), fie ca este inteleasa "Humean" (ca si legitimare a traditiilor si obiceiurilor deja existente) a fost JSRI • No. 1/Spring 2002 p.65 denuntata de sustinatorii multiculturalismului ca aplelind la metoda omogenizarii si deci a unei forme de represiune. Desigur, alternativa acesteia, heterogenitatea, nu trebuie sa fie acceptata fara rezerve; ca si restul caracteristicilor postmoderne, este ambivalenta, putind duce atit la miscari emancipatoare cit si fasciste; insa, dupa cum subliniaza David Theo Goldberg, heterogenitatea este conditia reprezentativa a umanitatii (cel putin de la modernitate incoace)13, in sens de amestec, de migratii, de miscare necontenita. Heteronomia este un alt tip de mozaic, care provine din decalajele propriului timp istoric14. Ambele caracterizeaza atit postmodenitatea cit si multiculturalitatea, creind premisele acelui tip de cultura mozaicata, care cultiva fragmentul si (bri)colajul, amestecul culturilor si subculturilor.
Pluralismul se afirma pe plan politic si epistemologic o data cu postmodernismul, desi radacinile sale conceptuale sint mult mai vechi, curentul pluralist putind invoca printre teoreticienii precursori filosofi de talia lui Platon sau Leibniz. Totusi, spre deosebire de postmodernism, pluralismul este un concept mai difuz, "un sindrom sau o aglomerare intelectuala", dupa expresia lui Gregor McLennan15, mai degraba decit o traditie fixa. El functioneaza cu succes la trei niveluri disciplinare interconectate: metodologic (la Thomas Kuhn sau Paul Feyerabend), sociocultural si politic (la Stuart Hall, Michel Walzer, P.A. Dahl sau Iris Marion Young). La toate aceste niveluri, pluralismul se intersecteaza cu abordarile multiculturale si feministe. Asemanarile si divergentele dintre aceste curente apar in strinsa conexiune cu diferentele de opinii din cadrul pluralismului insusi. La nivel metodologic, diversitatea metodologica atit a Studiilor Multiculturale cit si a Studiilor de Gen (ai caror cercetatori uzeaza in studiile lor o varietate de metode socio-antropologice, etnografice, istorice, psiho-sociologice s.a.) reprezinta cu siguranta un exemplu de pluralism aplicat in aceste domenii. La nivel socio-politic, multiculturalismul si feminismul sint de acord cu pluralismul postmodern, care afirma ca toate teoriile si strategiile politice sint "orizonturi imaginare construite" prin raportare la care se creeaza si re-creeaza identitatile si colectivitatile. De asemenea, abordarile multiculturale si feministe mizeaza adesea in teoriile si actiunile politice pe asa-numitele "politici ale diferentei"16, care reprezinta una din fetele pluralismului conventional. Totusi, o mare parte a politicilor diferentei, fie ele feministe sau multiculturaliste, prezinta o cantitate insemnata de "reziduuri" structuraliste si rationaliste (de tipul alternativei mult vehiculate oprimare / emancipare) non-pluraliste. Alte paralele semnificative pot fi intreprinse daca tinem cont de alternativele aflate in interiorul curentului pluralist insusi, alternative care pot fi citite si in "cheie" multiculturala sau feminista. O prima "dilema" a pluralismului17, care poate fi observata si in cazul multiculturalismului de pilda, se leaga de alternativa pluralism JSRI • No. 1/Spring 2002 p.66 "tare", atotpulverizator, care insa sfirseste prin a fi un cinism relativizat, sau pluralism "moderat", care insa nu reuseste sa treaca de stadiul de critic avizat dar ineficient al diverselor monisme. Aceeasi dilema sta si in fata sustinatorilor multiculturalismului, intre un multiculturalism "tare", aplicat consecvent, care ar duce la separarea si in final la izolarea culturilor constituente, sau o varianta mai "slaba" care insa poate foarte usor ramine doar la nivelul teoretic al dezbaterilor politice sterile. O a doua dilema, care apropie in egala masura pluralismul in mai mare masura de feminism, este cea a gasirii unor criterii care sa limiteze proliferarea necontenita de curente culturale, teoriilor si entitatilor politice. Dupa cum exista pericolul "pulverizarii" politice a pluralismului in entitati care polemizeaza la nesfirsit intre ele, tot astfel unele feministe acuza "spargerea" feminismului in nenumarate feminisme particulariste (al femeilor de culoare, al lesbienelor, al femeilor din lumea a treia, al femeilor evreice s.a.) lucru care ar primejdui idealurile comune ale feminismului, de denuntare a oprimarii universale a femeilor si de realizare a solidaritatii (sororitatii) generale. Cea de-a treia dilema a pluralismului se joaca intre alternativele pluralism descriptiv versus / si pluralism normativ, cu alte cuvinte intre simpla acceptare a pluralitatii inerente in peisajul cultural, socio-politic, economic s.a. contemporan, respectiv militantismul pentru pluralizarea culturilor, politicilor s.a contemporane. Aceasta dilema se regaseste cel mai adesea in domeniul educational, al multiculturalismului si feminismului ca discipline academice. Cel mai adesea, adeptii acestor curente nu pot milita pentru un multiculturalism (feminism) de tip normativ, care sa includa abordarile specifice acestor discipline in programa generala. Un al treilea concept des invocat in discutiile (si criticile) la adresa multiculturalismului si feminismului este relativismul. Ca si pluralismul, relativismul este un concept filosofic cu traditie, precursorii invocati putind fi de pilda filosofii sofisti sau scoala atomista, in modernitate Herder si Humboldt iar in contemporaneitate autori de talia lui Karl Manheim, Thomas Kuhn, Ludwig Wittgenstein, Paul Feyerabend si Richard Rorty18. Ca si postmodernismul si pluralismul, relativismul are o contributie insemnata in demontarea pretentiilor de universalitate a superioritatii culturale occidentale. Aici, relativismul intra in consonanta cu criticile multiculturale si feministe, aducind un aport important prin sublinierea caracterului restrins, limitat si finalmente "parohial" al valorilor proclamat universale. Dimensiunea relativista este insa virulent criticata de adversarii acestor curente. Pe o astfel de denuntare a relativismului se intemeiaza, de pilda, si critica feminismului si multiculturalismului intreprinsa la noi de Andrei Cornea19, care considera ca orice demers relativistic (indiferent daca se manifesta in cimpul epistemologic, politic sau cultural) nu se poate sustine decit facind apel la ("citind inconstient") fundamente non-relative, ceea ce submineaza intreaga legitimitate a proiectului relativist. De pilda, ideea de oprimare a JSRI • No. 1/Spring 2002 p.67 femeilor din partea societatii patriarhale, cu relativizarea valorica implicita pe care o presupune receptarea si intelegerea din partea societatii (liberale - cazul paradigmatic invocat de Andrei Cornea) a mesajului feminist, care altfel si-ar pierde iremediabil forta si consistenta politica. Insa chiar aceasta intelegere se bazeaza pe posibilitatea de "rezonare" a societatii cu valorile feministe, ceea ce inseamna ca aceste valori ale societatii liberale nu sint "patriarhale", asa cum sustin feministele, ci mai degraba general-umane. Totusi, aceste critici sint in buna masura respinse de adeptii multiculturalismului si feminismului. Una din variantele de raspuns la critica relativismului particularist (care sa nu cada pe de alta parte intr-un universalism de felul celui propus de Cornea) este gasirea unor solutii conceptuale care sa iasa din dilema axiologica universal-particular. O posibilitate este afirmarea conceptelor de general si specific. Astfel, relativismul multicultural nu aspira sa furnizeze legi universale, dar totusi poate oferi, prin inductie, judecati generale (de condamnare a rasismului, de pilda, care nu mai tine de universalismul axiologic, ci de pragmatismul moral).
Globalizarea poate fi considerata un termen care desemneaza in domeniul socio-economic o realitate aproape similara multiculturalitatii. Fenomenul globalizarii circumscrie atit procese tehnico-economice, favorizate de expansiunea capitalului global si a noilor tehnologii informationale, cit si procese politice, sociale si culturale, cuprinse cu toate in sintagma "satului global" (Global Village). Globalizarea a fost adesea perceputa ca avansind impreuna cu multiculturalismul, insa in directii opuse: globalizarea mergind in sensul standardizarii, multiculturalismul in sensul fragmentarii. Astfel, una dintre criticile cele mai constante la adresa globalizarii este cea care denunta uniformitatea si recurenta acelorasi tipuri de productii, fie ca e vorba de produse economice, fie de cele culturale, sau de un anume stil de viata, de regula made in America: analistii si militantii anti-globalizare sint impotriva generalizarii si importului produselor americane de la cele tip Coca-Cola, McDonalds, fast-food, pina la curente filosofice de tipul pragmatismului. In felul acesta, s-ar distruge adevarata interculturalitate, prin inlocuirea produselor locale cu cele americane, in profitul dezvoltarii economiei americane. Impotriva acestui stil de critica, foarte raspindit de altfel, putem invoca argumentele lui Alvin Toffler20, care constata inca din anii 1970 ca "superindustrializarea" si "accelerarea" constanta a ritmului vietii (factori a ceea ce azi numim globalizare) nu duc nici pe departe la uniformizarea marfurilor, gusturilor si ideilor, ci dimpotriva la o diversificare nemaiintilnita de produse, hobby-uri si curente culturale: "societatea supraindustriala, care incepe acum sa se contureze, va incuraja un model mozaicat de stiluri de viata efemere". Astfel, globalizarea nu respinge, ci mai degraba creeaza cadrul propice pentru afirmarea pluralismului si a multiculturalismului. Feminismul a avut dintotdeauna tendinte globaliste, explicabile daca luam in considerare criticile feministe la JSRI • No. 1/Spring 2002 p.68 adresa practicilor locale de devalorizare si oprimare a grupurilor de femei, de la separarea femeilor, la casatoriile de copii aranjate, infanticidul feminin, divortul unilateral, circumcizia feminina. In lucrarile recente se poate citi insa despre "feminismul global" (la Alison M. Jaggar, Ann Ferguson, Uma Narayan21) ca si modalitate de asumare a paradigmei globaliste in discursul feminist. Acest termen se refera la o "comunitate imaginata" (comunitate de idealuri, valori, traditii) care sa le dea feministelor individuale sentimentul apartenentei la "sororitatea" globala, ca varianta revizuita si deconstruita a mai vechii sororitati universale. Acest ideal global tine cont de fluiditatea comunitatilor si heterogenitatea lor interna, se fereste de postularea prematura a unei legaturi efective a femeilor, incercind sa reinventeze si sa renegocieze comunitatile actuale in spiritul unei etici globaliste postmoraliste. In spiritul acestui feminism global s-au desfasurat si ultimele Conferinte Internationale ale Femeilor, la Beijing (1995) si New York (2000)22, in care s-a pus un accent important pe politicile comune, care sa consfiinteasca retelele de solidaritate inter-participante.
Termenul de postcolonialism pare sa faca trimitere (potrivit prefixului post- ) la evolutia culturilor de dupa independenta de sub puterile coloniale. Totusi, teoria postcoloniala se refera atit la dominatia politica efectiva din imperiile coloniale, cit si la dominatia culturala (europocentrica sau mai general a "rasei albe"). Viziunea postcoloniala, dezvoltata de autori ca Edward Said, Gayatri Spivak, Homi Bhabha, Rey Chow, se preocupa de probleme de tipul identitatii in relatie cu imperialismul si nationalismul; rolul statului in aceste conflicte; conflictele dintre culturile traditionale si cele contemporane23. Teoria postcolonialista influenteaza si este la rindul sau influentata de teoriile multiculturale si feministe. Exista citeva domenii in care aceasta influenta se manifesta cu pregnanta. Cele mai generale concepte-cheie sint astfel: amestecul hibrid al istoriilor, limbilor si problemelor, atit indigene cit si occidentale; chestionarea rationalitatii discursului occidental; problema locului si dislocarii in limbaj. Intrucit chestiunea rationalitatii discursului occidental am analizat-o si in pasajele anterioare, referitoare la postmodernism sau relativism, ne vom axa pe prezentarea conexiunilor cu celelalte doua concepte-cheie. Unul dintre conceptele de sorginte pluralista, postmoderna, dar mai ales post-coloniala, invocat adesea in discutiile despre multiculturalism, este cel de hibriditate. Idealul hibriditatii este rezultat al atitudinii, prezente in politicile multiculturale, de "in-corporare", care urmareste continua negociere a spatiului sociocultural in vederea imputernicirii celor marginalizati, a fostilor "colonizati" - fie ca este vorba de o colonizare efectiva, geopolitica, sau de una culturala. "Hibriditatile sint modalitatile in si prin care conditiile multiculturale sint traite si innoite"24. In feminism, ideea hibriditatii este suprinsa extrem de plastic de catre Donna Haraway, in celebrul sau "Cyborg JSRI • No. 1/Spring 2002 p.69 Manifesto". Cyborg-ul este pentru autoare un organism cibernetic, un hibrid intre om si masina, creatura a realitatii sociale ca si a celei fictionale. Cyborg-ul transcende dihotomiile "gindirii dualiste" de care aminteam anterior, depasind granitele dintre om si animal, dintre organism si masina, dintre fizic si non-fizic. Conditia oscilanta, multipla, nelocalizabila a identitatii hibride este ceea ce, in opinia Donnei Haraway, ne caracterizeaza pe toti: "La sfirsitul secolului... sintem cu totii himere, hibrizi teoretizati si fabricati din masina si organism; pe scurt, sintem cu totii cyborgi"25. Un alt concept preluat in postcolonialism tot pe filiera postmoderna26 este cel al marginalitatii. Marginalitatea defineste, in conceptia unor feministe, conditia sociala a multora dintre femei. Conceptul este folosit fie pentru a explora similaritatile dintre conditia feminina si cea a altor categorii defavorizate (populatia de culoare) in feminismul multicultural, fie pentru a cerceta la acest nivel germenii transformarilor sociale viitoare. Exprimarea marginalitatii a imbracat in postcolonialism forme diverse: de la modelul simplei inversari (Frantz Fanon), la deconstructia structurilor dominatiei (Gayatri Spivak si Homi Bhabha). Astfel, fie se cauta o modalitate de definire a marginalului astfel incit sa se ignore centrul (strategie ce risca insa sa ramina prinsa in structurile de gindire si de dominatie coloniale), fie se incearca o resituare compensatoare a marginalitatii in centru (strategie care transforma marginalul intr-un particular ce nu mai poate pretinde nimic dincolo de particularitate si specificitate)27. Ca si in cazul studiilor feministe, si aici problema apare in momentul in care se incearca aplicarea in planul actiunii politice al acestui concept: daca la nivelul teoretic marginalitatea poate fi definita ca refuz al centrului, ca afirmare a caracteristicilor "slabe" ale perifericului si localului in detrimentul centralitatii uniformizatoare, in momentul in care se incearca impunerea drepturilor celor anterior nereprezentati, discursul si practicile devin in mod inevitabil "tari", uniformizatoare, centralizatoare. Problema locului si a dislocarii in limbaj este analizata extrem de nuantat de unele curente feministe. Viziunea marcat postcoloniala a acestor grupuri face sa putem vorbi chiar de un feminism postcolonial. Feminismul postcolonial28 (Ofelia Schutte, Gayatri Spivak, Aparajita Sagar, Gloria Anzaldua) se constituie la intersectia dintre feminism si postcolonialism, avind ca punct de plecare critica dominatiei si exploatarii Celuilalt diferentiat din punct de vedere cultural, insa o critica ce nu incearca sa restabileasca distinctia rigida eu-celalalt. In plus, o critica severa este directionata impotriva stereotipurilor de gen si constructelor simbolice ale corpului feminin folosite pentru a intari notiunile masculiniste de identitate nationala. Ca o solutie, feministele propun decolonizarea ca tentativa de eliberare a genealogiei proprii sau a traditiei culturale colective de sub povara culturii coloniale mostenite. Decolonizarea trebuie dublata de comunicarea inter- si multi- culturala, care poate intari retelele locale (si globale) de solidaritate. JSRI • No. 1/Spring 2002 p.70 Concluzii
Multiculturalismul si feminismul au fost conturate in acest articol in diversitatea specifica de sensuri posibile, ca si ideologii politice, miscari sociale, curente filosofice si respectiv discipline academice. Pentru o analiza mai temeinica a celor doi termeni, am propus o raportare la mai multe concepte-teme ce structureaza discursul asupra curentelor cultural-politice contemporane: si anume postmodernismul, pluralismul, relativismul, globalizarea si postcolonialismul. Ca o caracteristica generala, multiculturalismul este genul de abordare politico-filosofica ce pune accent pe diversitatea (rasiala, etnica, religioasa) unei colectivitati, incercind sa impuna normativ valorile acestei colectivitati intre valorile societatii de ansamblu. Feminismul cuprinde o sfera la fel de larga de demersuri politico-filosofice care investigheaza problemele femeilor, cu accent pe experienta comuna a oprimarii din partea societatii patriarhale. El se constituie intr-o critica la adresa practicilor "indiferente fata de gen" si incearca recunoasterea valorilor feminine, alaturi (sau in locul) celor traditionale. Note
1 Distinctia apartine lui Bhikhu Parekh, "Political Theory and the Multicultural Society" in Radical Philosophy. A Journal of Socialist and Feminist Philosophy, no. 95/1999, p. 27. 2 Vezi pentru aceasta opinie Judith Grant, Fundamental Feminism. Contesting the Core Concepts of Feminist Theory, Routledge, London and New York, 1993, pp. 1-7. Exista voci care contesta posibilitatea reducerii feminismului la un nucleu ideologic. Vezi de pilda Mihaela Miroiu, Gindul umbrei. Abordari feministe in filosofia contemporana, Ed. Alterative, Bucuresti, 1995; Rosemarie Tong, "Feminist Ethics" in Stanford Encyclopedia of Philosophy, Stanford, 1998. 3 Vezi de exemplu, pentru o critica a filosofiei traditionale din perspectiva feminista, Moira Gatens, Feminism si filosofie. Perspective asupra diferentei si egalitatii, Ed. Polirom, Iasi, 2001; Andrea Nye, Feminist Philosophy and the Philosophies of Man, Routledge, London and New York, 1988; Janet A. Kourany (ed.), Philosophy in a Feminist Voice. Critiques and Reconstructions, Princeton University Press, Princeton, 1998; Mihaela Miroiu (1995). 4 Pentru distinctiile Gender Studies / Women Studies / Feminist Studies vezi Gloria Bowles, "Is Women's Studies an Acedemic Discipline?", pp. 32-46, in Gloria Bowles and Renate Duelli Klein (eds)., Theories of Women's Studies, Routledge, London and New York, 1989. 5 David Theo Goldberg, "Introduction: Multicultural Conditions" in David Theo Goldberg (ed.), Multiculturalism: A Critical Reader, Blackwell, Cambridge, 1998, pp. 1-9. 6 Pentru o raportare a multiculturalismului la filosofia traditionala contemporana, vezi Werner Hamacher, "One 2 Many Multiculturalisms" in Hent de Vries, Samuel Weber (eds.), Violence, Identity and Self-Determination, Stanford University Press, Stanford CA, 1997, pp. 284-325. 7 Cameron McCarthy, The Uses of Culture. Education and the Limits of Ethnic Affiliation, Routledge, London and New York, 1998, pp 120 si urm. JSRI • No. 1/Spring 2002 p.71 8 David Lyon, Postmodernitatea, Du Style, Bucuresti, 1998, pp. 37-55, 9 Vezi de exemplu pentru raportarea feminism-postmodernism Linda Nicholson (ed.), Feminism/Postmodernism, SAGE Publications, London, 1990; Judith Butler, Seyla Benhabib et. al., Feminist Contentions: A Philosophical Exchange, Routledge, London and New York, 1995, pp. 17-58. 10 David Theo Goldberg (1998), pp. 14-15. 11 Agnes Heller, Ferenc Feher, The Postmodern Political Condition, Polity Press, Cambridge, 1998, pp. 1-13. 12 Gilles Lipovetsky, Amurgul datoriei. Etica nedureroasa a noilor timpuri democratice, Ed. Babel, Bucuresti, 1996, pp. 17-29, 233-273. 13 David Theo Goldberg (1998), p. 22-26. 14 Aurel Codoban, "Postmodernismul, o contrautopie?" in Aurel Codoban (ed.), Postmodernismul. Deschideri filosofice, Ed. Dacia, Cluj, 1995, p. 98. 15 Gregor McLennan, Pluralismul, Ed. Du Style, Bucuresti, 1998, pp. 120-145. 16 Pentru legatura dintre multiculturalism, feminism si "politicile diferentei", vezi Charles Taylor, "Multiculturalism and the Politics of Recognition" in Amy Guttmann (ed.), Multiculturalism and the Politics of Difference, Princeton University Press, Princeton, 1992; Chris Weedon, Feminism, Theory and the Politics of Difference, Blackwell, Oxford, 1999. 17 Cele trei dileme ale pluralismului sint mentionate de Gregor McLennan (1998), pp. 145 si urm. 18 Pentru o prezentare critica a relativismului si a tipurilor sale (istoric, cultural, social, cognitiv, moral si filosofic), vezi Andrei Marga, Relativismul si consecintele sale, EFES, Cluj, 1998. 19 Andrei Cornea, Turnirul khazar. Impotriva relativismului contemporan, Ed. Nemira, Bucuresti, 1997, in special cap. "Feminismul si modus ponens", pp. 132-141. Pentru alte critici la adresa feminismului si multiculturalismului, vezi Edward Behr, O America infricosatoare, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999. 20 Alvin Toffler, Socul viitorului, Ed. Politica, Bucuresti, 1973, pp. 245-306. 21 Vezi Hypathia. A Journal of Feminist Philosophy, vol. 13, no. 2-3 (Summer 1998). 22 Pentru o comparatie intre conferinta de la Beijing si cea de la New York, vezi AnALIZE. Revista de studii feministe, nr. 9, Dec. 2000, pp. 3-35. 23 Maggie Humm, The Dictionary of Feminist Theory, Prentice Hall & Harvester Wheatsheaf, New York and London, 1995, p. 214, Steven Connor, Cultura postmoderna. O introducere in teoriile contemporane, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1999, pp. 326 si urm. 24 David Theo Goldberg (1998), p. 10. 25 Donna Haraway, "A Cyborg Manifesto: Science, Technology, and Socialist-Feminism in the Late Twentieth Century" in Donna Haraway, Simians, Cyborgs, and Women. The Reinvention of Nature, Routledge, New York, 1991, pp. 149-153. 26 Ideea disparitiei "centrului", care ne reveleaza conditia noastra marginala, poate fi retrasata pina la Nietzsche; pentru filosofia postmoderna, amintim aici textul seminal al lui Jacques Derrida, "Structura, semnul si jocul in discursul stiintelor umane" (in romaneste in volumul Jacques Derrida, Scriitura si diferenta, Ed. Univers, Bucuresti, 1998, pp. 375-391). 27 Steven Connor, Cultura postmoderna. O introducere in teoriile contemporane, ed. cit., pp. 326-332. 28 Ofelia Schutte, "Cultural Alterity: Cross-Cultural Communication and Feminist Theory" in Hypathia vol. 13, no. 2 (Spring 1998), p. 60-72. JSRI • No. 1/Spring 2002 p.72 JSRI • No. 1/Spring 2002
|
| previous |