Petru Moldovan

Key Words:Church, multuculturalism,
tolerance, Europe

MA in Culture and Communication,
Babes-Bolyai University, Cluj, Romania
E-mail: pmmoldovan@yahoo.com

Ioan-Vasile Leb (coord.)

Biserică si multiculturalitate în Europa sfîrsitului de mileniu
Church and Multiculturality in End of Millenium Europe


Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, 461p.

previous

Dezbaterea în jurul rolului Bisericii, la începutul noului mileniu, subliniază în mod concret modalitătile prin care această structură de origine divino-umană reuseste să se implice în societate cu solutii benefice ce merită să fie luate în considerare în viitorul ce se prefigurează cu repeziciune. Autorii din acest volum reusesc prin discursul specific fiacăruia să scoată în evidentă, în contextul actual, problemele cu care se confruntă Biserica.

Astfel, majoritatea gînditorilor care contribuie la acest volum îsi ridică vocea împotriva procesului de globalizare, deoarece este considerat un factor de fragmentare a socialului;

JSRI • No.5 /Summer 2003 p. 216

un motor care accentuează dizolvarea identitătii religios-culturale a omului traditional. În acest context, procesul secularizării a făcut ca traditiile populare să fie degradate destul de mult. Solutia dată acestor probleme se îndreaptă spre re-asumarea de către crestinism a statutului de segment activ, cu spirit critic si ca o fortă ratională si constructivă cu privire la mutatia personală si comunitară autentică a umanului – comuniune cu Dumnezeu – în Hristos si Biserică.

O altă perspectivă propusă este cea în care credinciosul nu-si pierde identitatea, prin deschidere fată de alteritate, ci reuseste tocmai prin aceasta să o păstreze, prin pluralitatea culturală europeană, în special datorită unei situări în “centrul” devenirii europene. Sau, se mai poate afirma că globalizarea este benefică numai dacă ajută concret la creearea acelor conditii specifice sau necesare desăvîrsirii lor. Mai reiese din volum si nevoia unei noi evanghelizări, sau faptul că “noua” evanghelizare trebuie făcută sub forma sa în spiritul unei complementarităti, printr-o distantare de orice tip de confruntare, ca un demers de regăsire a credintei. Este evident vorba de credinta crestină care din primele momente ale ei a conferit varietătii natiunilor europene un substrat comun, în acelasi mod în care geografia confesională a dat nastere unor trăsături caracteristice fiecăreia, motiv pentru care este mai mult decît necesară o colaborare între biserici.

Exegeza este adusă în discutie ca un aspect care conservă si afirmă multiculturalitatea. Deoarece în cadrul bisericii crestine ea este văzută asemeni unui creuzet în care sunt puse la un loc culturi nationale ce experiază mărturia aceluiasi adevăr unic. Dar multiculturalitatea mai este văzută si ca respectare a celuilalt, un spatiu roditor pentru cuvîntul lui Dumnezeu, iar reversul medaliei ar fi secularismul, conceput ca un spatiu neroditor, o societate care nu poate fi marcată de multiculturalitate. Volumul mai aduce în discutie si darwinismul din sfera socială, care ar fi o încercare de a arăta că oamenii nu sunt identici ca nivel, iar într-o societate vor exista mereu diferente sociale ce pot fi benefice pentru binele comun.

Atitudinea multiculturală a gîndirii ortodoxe românesti este evidentiată de exemplul lui Dumitru Stăniloae. Iar în acest context analizele referitoare la opera acestuia conduc la ideea că functia imaginarului religios în gîndirea ortodoxă oferă posibilitatea unui dialog intereligios ca bază pentru mai largul dialog dintre culturi. Legitimare oferită si de faptul că ortodoxia afirmă modelarea învătăturii unice a Bisericii în functie de specificul cultural al comunitătilor particulare, permitînd o angajare a culturilor într-un efort multicultural comun.

JSRI • No.5 /Summer 2003 p. 217

Nevoia Europei de re-evanghelizare, de re-catehizare apare ca o lucrare imperativă pentru Biserica ecumenică si care nu mai poate fi amînată. În acest effort, Ortodoxia, de exemplu, are sansa de a oferi Europei sufletul pe care l-a pierdut.

Cultura va îndeplini rolul de vehicol principal ce ar contribui la resuscitarea notiunii de “sacru”, cum ar fi cazul societătilor iesite de sub actiunea seculară a regimurilor de tip totalitar; lucru care pare posibil de realizat sub actiunea educatiei, care permite omului accesul la un orizont valoric aparte. Această dimensiune religioasă sau spirituală face ca omul să iasă din conditia sa istorică pentru a putea avea acces la un univers diferit calitativ.

Prin participarea la acest volum a unor distinsi teologi si oameni de stiintă români si străini s-a reusit abordarea interconfesională si interdisciplinară a unor probleme de mare actualitate în societatea contemporană. Volumul de fată oferă o foarte bună si consitentă deschidere spre o dezbatere lărgită a acestor probleme în societatea românească.

JSRI • No.5 /Summer 2003 p. 218

JSRI • No. 5/Summer 2003

previous