Catalin Vasile Bobb

Key words: history, European Union,
integration, Romania,
cultural heritage,
Ovidiu Pecican

Teaching assistant
Departament of Systematic
Philosophy, Babes-Bolyai University
Cluj, Romania
Email: catalinbobb@yahoo.com

Ovidiu Pecican
Romania si Uniunea Europeana
Romania and the European Union

Eikon, Cluj-Napoca, 2003
previous

Colectia de texte publicate de Ovidiu Pecican în diferite reviste culturale apare acum sub forma unui volum care încearca sa creioneze problemele actuale ale societatii romanesti, aflate în pragul unei iminente si atat de necesare integrari europene. Acest subiect intens dezbatut de toate figurile politice si culturale contemporane este adus de catre Ovidiu Pecican înspre origini printr-o tipologizare istorica a chestiunii în discutie.

Ovidiu Pecican face din recursul la istorie o posibila cheie interpretativa a situatiei actuale a Uniunii Europene. Premisa autorului este ca totul poate fi explicat prin analogie cu un fapt îndepartat al trecutului nostru, întrucat reminiscentele dau seama de situarea actuala. Nimic nu scapa reculului îndepartat al istoriei. Pe acest palier, Pecican recreeaza drumul destul de sinuos al constructiei Uniunii Europene, diferentiind între est (care s-ar caracteriza prin crize istorice, rabufniri colective, violente si excese) si vest (caracterizabil prin valorile ratiunii, libertatii si democratiei). Însa autorul gaseste modalitatea cuvenita pentru a sparge dihotomiile tari, forjand o mediere elastica între cele doua. Punand în perspectiva relatiile destul de tensionate dintre cele doua parti ale Europei, Pecican analizeaza cu subtilitate diferentele dintre imaginarul american si cel european. Chestiunea este mai degraba sensibila, întrucat noua ordine mondiala pare sa fie stabilita de SUA si nu de batranul continent; ceea ce pentru noi, totusi europeni, pare greu de suportat. Astfel ca si analizele lui Pecican raman tributare manierei europocentriste de analiza a lucrurilor: „Europa a instituit o regula a jocului diplomatic pe care, în linii mari, omenirea o mai urmeaza si astazi". Apoi, în aceeasi maniera, prin defolierea straturilor istoriei, autorul analizeaza relatiile pe care Romania interbelica le-a avut cu Europa, si care ar fi putut continua daca perioada comunista nu le-ar fi obstructionat temporar.

Aceasta necesitate care se impune Romaniei, respectiv afilierea la Uniunea Europeana, este privita de Pecican cand cu umor, în cazurile marturisirilor de jurnal, cand cu maxima seriozitate, atunci cand vorbeste de necesitatea racordarii constitutiei Romaniei la constitutia Europeana, sau cand vorbeste despre viata politica ezitanta, contradictorie a liderilor Romaniei, sau despre prabusirea economica caracteristica situatiei actuale. Aceste opinii aparent divergente privitoare la Europa ar putea contraria cititorul. Totusi, se pot constata doua directii majore ale discursului: prima, în care Uniunea Europeana reprezinta viitorul necesar al unei Romanii tot mai strambe si o a doua, în care predispozitia spre trecut basculeaza un sentiment de superioritate/ inferioritate greu de descifrat. Pecican penduleaza în ambele directii, restabilind, cu instrumentele sale de istoric, posibilul adevar, si investind un soi de încredere specifica intelectualilor „tinuti" sub cortina rosie.

JSRI • No.12 /Winter 2005 p . 145

Este necesar, ne spune Ovidiu Pecican, sa restabilim un echilibru între trecut si viitor, dat fiind ca ambele sînt importante în discutie cu aspectele lor economice, în primul rand, dar si cu cele politice si culturale. În acest context, Europa reprezinta o garantie, dar una care functioneaza în dublu sens. Adica, promisiunea prosperitatii economice vine în acelasi timp cu cerinta de respectare a principiilor europene. Ovidiu Pecican considera ca nu doar economicul decide, ci si mostenirea culturala care caracterizeaza acest spatiu geografic. Aceasta mostenire culturala aduce cu sine un palier aparte al discutiei; anume religia. Nu se poate nega rolul central jucat de crestinism în istoria europeana, iar în acest context, aderarea Turciei devine problematica. Regasim aici o idee ce poate fi întîlnita si la alti intelectuali romani, cum ar fi Patapievici, Paleologu, Djuvara etc.

Regasirea unui echilibru în care sa coexiste atat autenticul cat si noul (strainul) presupune strategii gestionabile în care fiecare parte sa-si regaseasca autenticitatea. Invocarea mostenirii crestine poate functiona în acest caz ca un liant necesar. În acelasi registru, al coeziunii, trebuie privite si apelul la miturile fondatoare, întrucat „binele social vine în opozitie cu drepturile individuale, iar libertatea e contrazisa de control. Europa ar pute fi [...] si istoria imaginarii, alcatuirii, dezvoltarii si institutionalizarii anumitor mitologii istorice." Aceasta nevoie/dorinta de creare a Uniunii Europene poate fi regasita si în marile mituri ale lumii monoteiste. Arca lui Noe cat si Turnul Babel nu fac decat sa stea marturie pentru aceasta necesitate actuala.

Trebuie realizata radiografierea tuturor elementelor care alcatuiesc posibilitatea constructiei unei Uniuni Europene. Orice detaliu trebuie luat în considerare, ca o bucata dintr-un puzzle, si repus în locul în care desavarseste întregul ansamblu. Analiza istorica reuseste, probabil, cel mai bine acest lucru. Însa, de cele mai multe ori, istoria pacatuieste prin lipsa de flexibilitate: ea poate functiona ca motor explicativ al unei cauze, însa nu poate propune solutii. Totusi, Ovidiu Pecican depaseste maniera de reflectie specifica istoricilor de moda veche, îmbinînd în chip fericit speculatiile filosofice cu datele istorice si reusind astfel o survolare a mentalului colectiv actual.

Ceea ce face însa savoarea volumului este actualitatea lui. Ovidiu Pecican pare mereu prezent acolo unde se întampla lucrurile; el sta drept marturie generatiilor urmatoare care vor dori sa înteleaga acest moment al aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, si sa fie martori la framantarea unui intelectual roman prins între autohtonismul sau sanatos si nevoia unei afilieri la lumea din afara, la lumea Occidentala.

JSRI • No.12 /Winter 2005 p . 146

JSRI • No. 12/Winter 2005

previous